Numele lunii Ianuarie, vine, de asemenea, de la Janus, care este descris ca având două feţe. Una priveşte în trecut, cealaltă către viitor. Romanii i-au promis zeului Ianus că vor celebra noul an şi din acest obicei vechi s-a născut tradiţia noastră de a ne lua angajamente pentru anul care vine.
De-a lungul istoriei, 1 Ianuarie nu a marcat începutul unui nou an. În trecut, sărbătorirea anului nou se făcea la echinocţiu, când soarele se află deasupra ecuatorului, iar ziua şi si noaptea sunt egale.
În multe culturi, martie sau echinoxul vernal reprezintă timpul tranziţiei şi al noilor începuturi, şi, ca urmare sărbătorirea anului nou se face, în mod natural, la echinocţiu.
În septembrie sau toamna este un alt moment pentru sărbătorirea anului nou. Spre exemplu, în calendarul republican francez, aplicat în timpul Revoluţiei Franceze si folosit timp de 12 ani între sfârşitul lui 1793 şi 1805, anul nou începea la echinocţiul de toamnă. Grecii sărbăroreau noul an la solsitiţiul de iarnă, în decembrie, când este ziua cea mai scurtă a anului.
În prezent, deşi majoritatea oamenilor sărbătoresc Anul Nou la 1 ianuarie, unele culturi şi religii nu o fac. Evreii folosesc un calendar lunar şi sărbătoresc anul nou de Rosh Hashana, prima zi a lunii Tishri, care este prima lună din calendarul lor. De obicei, aceasta este în septembrie.
Majoritatea suntem familiarizaţi cu Anul Nou Chinezesc, celebrat la sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie. În 2017, Anul Nou Chinezesc, Anul Cocoşului, începe la 28 ianuarie.
