După ce reputații astrofizicieni Konstantin Batygin și Mike Brown, de la Institutul Tehnologic din California, și-au prezentat, la începutul acestui an, teoria despre probabilitatea existenței unei planete rătăcitoare, cu o orbită eliptică, dincolo de orbita lui Neptun în sistemul nostru solar, numeroși alți astronomi au început căutarea acestei planete.
Planeta 9 ar trebui să fie de peste 10 ori mai grea decât Pământul și s-ar afla la distanța medie de 600 UA (1 unitate astronomică — UA—este distanța medie de la Pământ la Soare, adică 150 de milioane de kilometri) sau aproximativ 90 de miliarde de kilometri față de Soare, în direcția constelației Cetus.
Profesorul de astrofizică Christoph Mordasini și studentul său doctorand Esther Linder, ambii de la Universitatea din Berna, Elveția, au plecat de la premisa că Planeta 9, dacă există, este, de fapt, o variantă mai mică a planetelor gigantice de gheață Uranus și Neptun, cu o atmosferă dominată de hidrogen și heliu. Ei au calculat apoi că o astfel de planetă gazoasă, de 10 ori mai grea masivă decât Pământul, ar avea diametrul de aproximativ 3,7 ori mai mare decât al planetei noastre și o temperatură medie la suprafață de — 226 grade Celsius.
De asemenea, Agnes Fienga, coordonatoarea unei echipe de astronomi de la Observatorul de pe Coasta de Azur (Franța), a publicat recent alte dovezi indirecte ale existenței Planetei 9. Astronomii francezi au ajuns la concluzia că micile oscilații — din cauze încă necunoscute — ale sondei Cassini, aflată pe orbita lui Saturn, ar putea fi explicate foarte bine dacă Planeta 9 s-ar afla la 600 UA distanță față de Soare, în direcția constelației Cetus. Fără această planetă, celelalte opt planete ale sistemului solar, 200 de asteroizi din proximitatea relativă a sondei Cassini și cinci dintre cele mai masive obiecte din Centura Kuiper nu pot explica aceste oscilații. Piesa lipsă a acestui puzzle ar putea fi exact Planeta 9.
Între timp, ''vânarea'' Planetei 9 continuă, numeroși astronomi îndreptându-și atenția asupra regiunii de cer unde s-ar putea ascunde aceasta. Batygin și Brown au solicitat să primească 20 de nopți de observații prin Subaru Telescope de pe vulcanul inactiv Mauna Kea din Hawaii pentru a căuta planeta, după ce au exclus locurile unde aceasta nu se poate afla și au primit și datele obținute de echipa coordonată de Agnes Fienga. (sursa)
