Le înghițim împreună cu mâncarea și băutura și le inspirăm împreună cu aerul. Deși există tot mai multe dovezi despre prezența plasticelor în corpurile noastre, încă nu știm totul.
Una dintre verigile lipsă din cunoștințele noastre ar putea fi elucidată cu ajutorul noului studiu al echipelor de cercetători austrieci și maghiari, potrivit publicaţiei poloneze Gazeta Wyborcza.
Aceștia au verificat dacă micro și nano-plasticele (primul având un diametru al particulelor măsurat la nivelul milionimilor de metru iar cel de al doilea – la nivel de miliardimi de metru) ajung în creierul șoarecilor care sunt hrăniți cu particule de plastic.
În aceste experimente ei au folosit particule de polistiren, materie care se folosește în producția de polistiren destinat construcțiilor, pentru ambalajele alimentare și pentru folia alimentară. S-a dovedit că particulele de polistiren cele mai mici – având o dimensiune de 0,293 micrometri – pătrund în creierul șoarecilor.
Ei au observat acest fapt la doar două ore de la momentul ingerării plasticului de către animale. După patru ore, valorile au scăzut.
Autorii studiului sunt de părere că, dacă nano-plasticul pătrunde prin bariera hemato-encefalică și la oameni, acest fapt crește riscul de inflamație, de tulburări neurologice sau chiar de boli neurodegerative, cum ar fi Alzheimer sau Parkinson.
Totuși, cercetătorii își bazează suspiciunile pe experimente efectuate pe șoareci și pe simulări pe computer. Asta înseamnă că încă încercăm să determinăm dacă bariera hemato-encefalică cedează și în cazul oamenilor sub presiunea nano-plasticelor.