Primul server şi prima pagină de web care au recurs la standardul aflat în uz şi astăzi "Hypertext Transfer Protocol" (http) au intrat în reţea în 1990, cu puţin timp înaintea Crăciunului, la Centrul de cercetări nucleare CERN din Elveţia.
Evenimentul se datorează fizicianului britanic Tim Berners-Lee, care lucra la vremea respectivă în cadrul CERN, scrie dw.de.
Tot el a pus la punct primul browser şi standarde fundamentale cum ar fi protocolul de transmisie şi limbajul de programare HTML.
Iniţial, numai cercetătorii din cadrul CERN aveau acces la aceste noutăţi revoluţionare.
La 6 august 1991, Berners-Lee a prezentat însă întreg conceptul World Wide Web (WWW) mai multor grupuri de online-news, între care alt.hypertext. Şi aceasta este data începând cu care WWW a devenit public. Este data de naştere a internetului, aşa cum îl cunoaştem.
Berners-Lee a renunţat să-şi patenteze invenţia şi s-o comercializeze, asigurând astfel o rapidă răspândire şi perfecţionare a ei.
Adesea este întrebat dacă nu e dezamăgit că internetul a devenit atât de comercial. Berners-Lee nu vede lucrurile aşa. "Internetul trebuie să fie un spaţiu universal. Aşa că nu trebuie exclus niciun domeniu. Mulţi mă întreabă: Nu eşti dezamăgit că circulă şi atâta gunoi în internet? Dar nimeni nu este obligat să citească totul. Internetul nu este în esenţă decât viaţa privită în oglindă."
Cea mai frecventă terminaţie a adreselor internet, denumită şi Top Level Domain, este ".com". Există în lume 120 de milioane de astfel de adrese înregistrate. Iar cel mai răspândit domain de ţară este cel al Chinei ".cn".
Între timp există mai bine de 1000 de terminaţii pentru adresele de web. Inclusiv terminaţii cum ar fi ".pizza" sau ".ninja" sau ".kiwi". În Germania sunt îndrăgite domain-urile regionale, cum ar fi ".berlin" sau ".hamburg", scriu jurnaliştii de la dw.de.
Fenomenul care a luat naştere cu 25 de ani în urmă la CERN a revoluţionat din temelii telecomunicaţiile şi accesul la informaţie.
