O echipă internațională de oameni de știință, coordonată de Peter Garnavich, profesor de astrofizică la Universitatea din Indiana, a analizat lumina captată de telescopul Kepler la intervale de 30 de minute pe o perioadă de 3 ani, provenită de la 500 de galaxii îndepărtate în care se află aproximativ 50 de trilioane de stele, în căutarea fenomenelor violente de moarte stelară denumite supernove. În cadrul acestei analize a fost observată în premieră unda de șoc a unei supernove, în spectrul vizibil al luminii, chiar în clipa în care ajunge la suprafața stelei.
Astfel de supernove de tipul II apar doar în cazul unor stele mult mai masive decât Soarele, supergigante roșii. În 2011, Kepler a observat două astfel de supergigante roșii intrate în stadiul de supernovă. Prima dintre ele, KSN 2011a, este de aproximativ 300 de ori mai mare decât Soarele și se află la 700 de milioane de ani lumină distanță. Cea de-a doua, KSN 2011d, este de aproximativ 500 de ori mai mare decât Soarele, se afla la 1,2 miliarde de ani lumină distanță și unda de șoc a exploziei sale a fost surprinsă de Kepler.
Moartea explozivă a supergigantei roșii KSN 2011d a fost un proces care a durat 14 zile, însă explozia inițială care a declanșat acest proces a durat doar aproximativ 20 de minute.
