Orice afirmaţie care se contrazice singură,sau contrazice bunul simţ sau ne contrazice intuiţia este un paradox. Şi paradoxurile au farmecul lor...paradoxal.
Să începem cu Einstein. El este cel care a descoperit teoria relativitaţii. Toata lumea a auzit de ea,puţini o înteleg. Einstein ne-o explică pe întelesul omului de rand. “Dacă un bărbat ţine pe genunchi o fată frumoasă timp de două ore i se pare că de fapt au fost două minute. Dacă ţine pe genunchi o femeie în vârstă două minute i se pare că au trecut două ore. Aceasta este relativitatea.”Explicaţie pitoreasca,rămâne să găsiîi fata.
Iată cum vede el călătoria în timp.Până la el, dupa Newton citire, nu ne putem întoarce în trecut ,pentru că el nu mai există şi nu putem călători în viitor pentru că el înca nu există.
Dar vine Einstein care în teoria restrânsa a relativităţii explică că timpul se poate dilata sau contracta.Mai mult,timpul se poate deforma în prezenta masei sau a energiei. Deci,poţi călători în viitor sau te poţi întoarce în trecut.
Apare acum paradoxul gemenilor.Unul rămâne pe Terra iar altul pleacă într-o călătorie cu o navă ce se apropie de viteza luminii.Când se intoarce el nu a îmbătrânit deloc iar cel de pe Pământ e de nerecunoscut.Pentru fratele geamăn care a călătorit în spaţiu timpul s-a dilatat iar pentru cel de pe Pământ a rămas la fel. Bunul simţ ne spune că aşa ceva e imposibil dar Einstein vrea să ne înveţe că faţă de gândirea comună Universul este un loc mai mult decît straniu.
Dar putem călători in trecut?Einstein spune că da.Trecutul,prezentul şi viitorul există”undeva ,cândva” şi sunt extrem de reale. El explică ca spaţiul şi timpul se pot deforma până la apariţia unei “curbe temporale închise”-o traiectorie prin spaţiu- timp şi în care se revine la punctul de plecare. Printr-o astfel de curbă poti ajunge în trecut.
Ajungem astfel la paradoxul bunicului.Cel care ajunge în trecut să zicem că,din greşeala, îşi omoara bunicul. E un fapt care împiedică naşterea propriului tată şi implicit propria sa naştere. Este,evident, o absurditate. Dar dacă întoarcerea în timp ar fi posibilă n-am schimba istoria? Savanţii chiar privesc cu seriozitate problema. Stephen Hawking spune că legile fizicii vor interzice întotdeauna întoarcerea în timp. Alţii spun că de fapt te întorci într-un univers paralel în care poţi să-ţi elimini bunicul dar în universul în care te-ai născut, bunicul tău a trăit până la adânci bătrâneţe. Vedeţi cât de straniu pare Universul pentru mintea noastră?
Şi,în sfârşit, despre paradoxul pietrei lui Dumnezeu.E cam aşa:poate crea Dumnezeu o piatră atat de grea că nu o poate ridica?. Raspunsul e uşor de dat:sigur că poate, el poate orice. Nedumerirea apare ]n partea a doua a raţionamentului:cum adică, Dumnezeu nu poate ridica această piatră? Dar Dumnezeu poate orice. Da,dar dacă o ridică înseamna ca nu poate crea o piatra atât de grea încat să nu o poată ridica.Paradoxul este evident si trebuie gasită o solutie care să demonstreze că Dumnezeu poate orice nu că nu poate.
O solutie vine de la Descartes care spune ca “putem fi extrem de siguri că Dumnezeu poate face tot ce suntem în stare să intelegem dar nu şi că nu poate face ceea ce nu suntem capabili să pricepem.”
Poate ca aici e şi esenta credinţei: să crezi ceea ce e de necrezut.
