Artefactele, datate din perioada secolelor IX-VIII î.e.n, includ un tezaur valoros de arme și bijuterii.
În cadrul reuniunii de la Glasgow, Borș a afirmat că descoperirea de la Tărtăria este extrem de importantă și pentru faptul că relevă noi date despre schimburile și rutele comerciale din Bazinul Carpatic. De asemenea, cercetătoarea a oferit noi informații despre semnificația locului în care a fost găsită comoara, dar și despre cei care au îngropat-o.
Potrivit ancient-origins.net, tezaurul de la Tărtăria conține 350 de artefacte: bijuterii din bronz, brățări, agrafe de păr, broșe, sulițe de fier, capete de topor, unelte din os și hamuri de cai.
Corina Borș a subliniat importanța faptului că tezaurul a fost descoperit de arheologi, nu de localnici, fapt ce a dus la o excavare atentă și la conservarea artefactelor. Artefacte despre care speciliștii afirmă că sunt cele mai valoroase și mai complexe din acea perioadă, descoperite în România.
"Analiza preliminară a anumitor obiecte indică conexiuni mai largi cu zonele din nordul Mării Negre, dar și cu cele din Balcanii de sud-vest. În plus, ne oferă noi date despre schimburile pe distanțe lungi și modul de comunicare în bazinul carpatic în primele secole de la începutul primului mileniu î.Hr", a declarat Borș la reuniunea de la Glasgow.
Locul unde au fost găsite vestigiile, un mic defileu, are, de asemenea, o importanță extraordinară. Potrivit specialiștilor, tezaurul poate reprezenta o ofrandă adusă zeilor.
Tăblițele de la Tărtăria - cea mai veche scriere a lumii descoperită în România?
În localitatea Tărtăria, cercetătorul clujean Nicolae Vlassa făcea în anul 1961 o descoperire epocală. Făcând săpături in sit, scoate la lumina zilei după mii de ani de uitare, un important complex de cult. Printre obiectele găsite, cele mai importante ca informaţie transmisă peste timp sunt trei tăbliţe de lut ars. Două din aceste plăci sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic şi sunt datate prin metoda carbonului radioactiv la aproximativ două milenii anterioare tăbliţelor asemănătoare cu scriere cuneiformă, descoperite la Djemer Nasr, Kis şi Uruk din Sumer, datate 3300 î.H.
Ceea ce reprezenta o descoperire epocala atat pentru cultura si civilizatia danubiana, cat si pentru intreaga Europa, a devenit un aprins subiect de controversa, ramas nesolutionat pana astazi desi, din ce in ce mai multi arheologi par sa confirme vechimea si importanta acestor vestigii istorice.
Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, potrivit descopera.ro, un simplu calcul matematic impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la “incubatoarele” spatiale si temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene.
