Virusul sincitial respirator provoacă simptome similare celor unei simple răceli, dar poate fi extrem de grav pentru copii. Așadar este ca o răceală, dar nu este provocată de un rinovirus. Ne poate duce cu gândul la gripă, deoarece provoacă simptome apropiate, dar nu este același virus. Este vorba de un pneumovirus, este virusul respirator sincitial (RSV pentru respiratory syncytial virus).
Este un virus foarte contagios și, în general, provoacă simptome asemănătoare răcelii. Totuși, în cazul bebelușilor sub două luni, acest virus este extrem de periculos, deoarece provoacă pneumonii grave. Cercetătorii de la Școala de medicină din cadrul Universității Washigton, coordonați de Daisy Leung, au fost interesați de modul cum reușește acest virus să treacă de barierele sistemului imunitar. Și au oferit răspunsuri în publicația Nature Microbiology, scrie Le Figaro, care publică un amplu articol pe această temă.
Se estimează că, în fiecare an, sunt aproximativ 34 de milioane de cazuri de infecții cu RSV la copiii cu vârste sub cinci ani, din care 10% sunt forme grave, cu aproximativ 100.000 de decese (cifre 2005). Persoanele în vârstă sau cele cu sistemul imunitar slăbit sunt, de asemenea, extrem de vulnerabile la atacul acestui virus.
În prezent, nu există un vaccin autorizat, iar tratamentele sunt limitate. Antiviralul ribavirina, scump, cu eficiență moderată, este folosit ca ultimă soluție. Virusul profită de slăbirea sistemului imunitar pentru a se multiplica.
Daisy Leung și colegii săi știau că datorită unei misterioase proteine, numită NS1, virusul declanșează confuzie printre celulele sistemului imunitar. Prin cristalografie cu raze X, ei au putut determina structura 3D a acestei proteine în cele mai mici detalii. În acest mod, cercetătorii au găsit o parte din NS1, pe care ei o consideră piesa specială, care asigură invizibilitatea virusului.
Această particularitate a fost dovedită creând virusul fără piesa care face virusul invizibil. Fără aceasta, virusul nu mai reușește să treacă de barierele sistemului imunitar.
Acum, când avem structura NS1, pe care am identificat-o ca fiind componenta-cheie a proteinei, ar trebui să descoperim cum acționează ea, explică Daisy Leung. Ceea ce va contribui la punerea la punct a unor tratamente și a unui vaccin eficient, mai spune Daisy Leung.
