Nu ştiu să dau şpagă. |mi mai zice cîte un prieten: “te duci şi tu cu <ceva> şi gata, ai rezolvat”.
Gestul ăla cînd întinzi mîna cu banii/ sau #cealtcevaofi mi se pare jignitor atît pentru cel care-l face, cît şi pentru cel care-l primeşte.
Sînt complet incapabilă să dau un plic cu bani ca să se rezolve ceva.
Tot ce fac e să las în plus la taxi, dar m-am obişnuit.
M-am dus de nenumărate ori cu şpaga la mine şi m-am întors cu ea tot la mine, pentru că mi-a fost jenă să fac Gestul.
Deşi era evident că omul aştepta.
O echipă RCS/RDS, de pildă.
După ce mi-au reparat ce aveau de reparat, au aşteptat cîteva fracţiuni de secundă, cît să nu bată la ochi. Starea de tensiune era evidentă.
Am înţeles că se aşteptau să le dau ceva. Pana mea, nu le-am dat nimic.
Probabil că m-au înjurat. “Băăăăi, ce scîrboasă şi asta!”, “Daaaa… dă-o-n plm, că data viitoare ţinem minte şi nu mai venim aici!”.
După ce au plecat, îmi şi imaginam cum umblam prin portofel, în faţa lor, ca să găsesc nişte bani.
Momentele astea au în ele un ridicol încă şi mai mare, pentru că oamenii îţi intuiesc toate stările prin care treci:
“Cît să le dau? 50 o fi mult? Dă-i în pana mea, le dau 20, cîte zece pe cap de vită furajată… să nu zică pe urmă că-s zgîrcită… lasă, că le dau 50, dar data viitoare nu le mai dau nimic, dă-i în spanac, că, de fapt şi de drept, ei acuma sînt la job.
Ce? Mie-mi dă cineva şpagă la job?”.
Data viitoare evident că veneau alţii, astfel că scenariul se repetă.
Deşi ălora nu le-am dat, altora, totuşi, le-am dat. Cu jena de rigoare.
După cîteva zile, primesc un telefon din partea companiei ca să dau note echipelor care au fost la mine.
Le-am dat la toţi notele maxime şi le-am spus că sînt foarte mulţumită de serviciile lor.
Ar trebui ca şi noi, clienţii, să sunăm la companii şi să le punem întrebări de genul celor pe care ni le pun ei nouă.
Noi: “pe o scară de la 1 la 5, în care 1 e valoarea cea mai mică şi 5 e valoarea cea mai mare, ce notă daţi clientului X?”.
Ar fi culmea că ăia, după ce că le-am dat şpagă, să ne trimită la origini printr-un 1 sadic, spus aşa, la harneală.
Şi, în plus, să ne mai spună şi că ei nu sînt mulţumiţi de noi, că le dăm prea puţin şi ei nu se mai deranjează!
