Serialul ”Las Fierbinți” a avut o ediție specială de Crăciun în care, în stilul clasic, a transmis un mesaj tranșant către politicieni și oameni, către România care merge printr-o minute. România cea săracă, oropsită, fără speranță, așteptând doar o minune. Poate de Crăciunul acesta. O România în care ”România educată” e o poveste de adormit copiii, tragediile de la Colectiv și Maternitatea Giulești se pot repeta oricând.
Discursul primarului din Las Fierbinți reușește să scoată la lumină o clasă politică coruptă și avidă de bani, care uită oamenii, uită cetățenii care i-au votat, uită românii.
”Voi credeți că e ușor să fii primar? Vă spun eu.Nu e. Când am intrat în politică, am vrut să fac bine. Nu mie, ci celor care m-au votat și nu doar lor, tuturor. Adică vouă. Numai că, și în politică, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, m-am lovit de oameni vechi și mai mari în funcții ca mine, care nu m-au lăsat să fac bine pentru voi, dacă nu făceam mai întâi bine pentru ei și azi așa, mâine așa. Vasile, care candidat la început, nu a mai existat. Și a ajuns Vasile cel Rău. Lași. Da. M-am pierdut pe mine. Nu trebuia să se întâmple asta. Cineva a venit azi și mă întrebat dacă în Fierbinți există vrun balaur. I am zis că nu. Iar a mințit. Exist. Și nu Fierbinți. Tot în țara. Un balaur care ne mănâncă zilele. Sărăcia. Când era bine în Europa, la noi era rău, acum e rău în Europa, la noi e și mai era rău.
Și balaurul ăsta crescut cu el trebuie să ne luptăm, să îl dovedim, să îl punem jos, în frunte cu noi, din clasa politică. Ași ar trebui să facem. Dar până la urmă cine știe ce o să se mai întâmple. Cine știe cum o să fie. Știți vorba aia: știu că mă însor la toamnă, dar la noapte eu cu cine o să mă culc? Cu cine? Că m-am săturat de gargară. Și de a lor, și de a mea. Că și eu fac la fel, zică fac și nu fac nimic. România educată. Gargară fără bani și educație. Să faci mii de kilometri de autostrăzi. Gargară. Sute de spitale noi, gargară. Școli noi. Gargară. Și tot azi, aceeași persoană avea în cap să facă o minune, o minune în ziua de Crăciun, o minune la noi în țară, o minune în România. Păi fraților, România e o minune! E o minune că încă mai există pe hartă.
Numai printr-o minune ne trenului pe șinele străvechi și neschimbate de 50 de ani. Numai printr-o minune nu avem încă zece Colectiv. Numai printr-o minune nu avem zec. Maternitatea Giulești. Problema merge printr o minune. Nu merge după un plan, după un manual, pentru că nu există niciun sistem, nicio regulă. Totul se face după ureche, că regulile azi sunt așa, oamenii sunt altfel, după cum bate vânt și după cât de mare e foame de bani acolo sus. Și avem și noroc că orice minune ține doar trei zile. La noi merge așa de zeci de ani. De zeci de ani merge așa.”
Aș vrea să închei. E Crăciunul. Și dacă nu credeți în minuni în Veneția acum. Acum vorbiți ca om, dar mai ales ca om politic. În noaptea sfântă de Crăciun. În cer iertare.
Deci, încă o dată, dragii mei, vă rog să mă iertați că n-am putut să fac nimic. Dar vă promit că de la anul o să fac de 10 ori pe atât. E bine să crezi în minuni, dar e mai important să credeți în voi!”
