Un selfie nu se face oricum. Am văzut asta la niște fete mai deosebite care dețin know-how în materie de.
Nu-ți faci selfie oricum, oriunde. Ca să-ți faci selfie trebuie să-ți întinzi părul cu placa și să ai un machiaj perfect.
Condiția pentru un selfie perfect? Un machiaj de calitate! Ce Doamne iartă-mă n-ai înțeles?
Ba o revistă de femei de specialitate (sic!) spune clar, negru peste alb, cum să obții un selfie de calitate: „cu un machiaj de calitate”, logic.
Și uite-așa ai mai umplut o pagină de reclame la fond de ten, mascara, dermatograf, blush, anticearcăn, bla.
Pe urmă vine pasul numărul doi. La pasul numărul doi vin mai multe criterii.
E foarte important ce ai pe fundal. Și ce ai pe fundal vine odată cu statutul tău intelectual.
Ești o intelectuală desăvîrșită? Îți faci selfie pe fond de cărți!
Sau hai să zicem cu natură-n spate.
Dacă ești intelectuală piți, îți faci în baie după ce ți-ai montat faianță nouă. Nu înainte!!!
În aceste cazuri, nu contează dacă se vede sau nu prosopul sau tubul de pastă de dinți sau săpunul de la lidăl, că tot piți ești.
Lucrurile devin mai complicate cînd ești intelectual rafinat. Ca intelectual, nu poți să-ți faci un selfie oricum.
De la tine lumea are pretenții, te admiră, te respectă.... e, cum ar fi să-ți faci tu, ditamai intelectualu, selfie în dormitor? Să ți se vadă hainele aruncate aiurea prin pat, prosopul cu care ai ieșit din baie sau laptele de corp? Nu! Deci nu!
Două cuvinte! Es-clus!
Ca intelectual sau bară ca intelectuală, trebuie să ai cărți pe fundal.
Sau, dacă n-ai cărți, măcar natură.
Eu natură zic, că cărțile e prea de snobi.
Și acuma poți să fii intelectual și fără să ai cărți în casă, că acuma există și e-books.
Deci părerea mea, dacă vrei să știi.... cel mai bine, cînd ești intelectual îți faci selfie în parc.
Dacă mai e și o apă lîngă tine, foarte bine, da e bine și doar cu frunza care bate-n vînt.
Am văzut că ți-e jenă să-ți faci așa, un selfie, pur și simplu... normal!
Ce dovadă mai vie de alteritate mai vrei dacă nu să-ți faci selfie-uri cu nemiluita?
Pe bune acuma! Cine-și face selfie e țăcănit, clar, e dus.
Selfie-ul îți duce ego-ul prea sus. După ce că ești tu narcisist, selfie-ul te face și mai tralalala la cap. Clar!
Dar, cu toate astea, un selfie acolo nu moare nimeni, zic.
Deci dacă ți-e jenă, pentru că ești intelectual și lucrurile astea contează pentru tine, atunci cel mai bine e să mergi pe stradă foarte încet, pe o alee
mai retrasă de parc și, țac, să-ți faci niște selfie-uri repede.
Acuma, repede, că nu e nimeni prin preajmă!
Țac. Selfie acuma repede, hai că nu te vede nimeni și ăla care face jogging e încă departe, nu te vede.
Țac. Mai fă-ți unul acuma, ține-l în telefon și vezi tu acasă ce faci.
Acasă ți le dai jos în calculator (asta dacă vrei, dacă nu, nu) sau le pui direct pe feizbuc. Nimeni, văzîndu-ți pozele selfie-urile, n-o să stea să reconstituie în cap toate mișcările tale și toate fricile din momentul selfie-ului.
Important e să fii relaxată, să pari ok cu tine însăți, să zică lumea, „uau, ce tipă!”.
Prea puțini stau să se gîndească la momentul în care ți-ai făcut poza.
Și ăia, crede-mă, sînt niște psihopați!
Nu sînt întregi la cap.
Ce să zic... dacă ei nu-și fac selfie-uri, acuma nu tre să-și mai facă nimeni! Ete fleoșc!
