Nu știm cine spunea că filmele te fac faimos, televiziunea te face bogat, iar teatrul te face bun. Nimic mai adevărat dacă iei în considerare invitația la introspecție pe care i-o propune teatrul atât actorului, pe scenă, cât și spectatorului.
Teatrul are o dimensiune terapeutică, deopotrivă cu una estetică, iar actorul e ca vinul – cu cât crește în ani, cu atât devine mai bun. Rodica Mandache e un exemplu perfect pentru ce am spus mai devreme. Spiritul ei nobil și personalitatea ludică sunt o sărbătoare de câte ori apare în spațiul public. Să sperăm că acest “spațiu public” o să se mărească odată cu noile măsuri de relaxare, despre care se vorbește, dar pe șoptite și cu teamă. Poate, odată și-odată, or deschide teatrul, că nu l-au adus ei de acasă de la ei.
În Sfânta și Marea Joi, Rodica Mandache vorbește cu Marius Tucă despre pătimirile actorului și despre mântuirea prin artă.
“Luați, mâncați! Acesta este trupul meu care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor”. A venit pe pământ din smerenie, a trait printre oameni cu smerenie, S-a jertfit pentru noi cu smerenie. Jertfa se suferă în tăcere, jertfa nu se clamează, jertfa nu se laudă. Tăcerile sunt mai profunde decât cuvintele. Mântuirea e imposibilă fără jertfă, dar nici bucuria nu e posibilă fără ea. Ne amintim cuvintele părintelui Nicolae Steinhardt, care spunea că “bucuria în lume e de la Hristos încoace”.
Hristos e deopotrivă mântuirea și jertfa. Jertfa este primul și esențialul exercițiu pentru obținerea bucuriei – mântuire pe care a dat-o Hristos oamenilor.
În Sfânta și Marea Joi – discuție grăitoare de Adevăr pe singura temă vitală - jertfirea Domnului pentru poporul omenesc. Cu părintele Constantin Necula.
Diseară, de la șapte, la Aleph News. Marius Tucă Show.
“Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe unicul său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan, 3:16)
