Un eveniment-şoc s-a produs chiar în sfîntă zi de azi, cînd un biet pieton a îngurgitat disperat un antinevralgic, sub privirile neputincioase ale trecătorilor!
Acesta a ignorat, pur şi simplu, îndemnurile celorlalţi trecători, de a nu mai băga în el praf chior, dar pietonul “nu şi nu”,
se agăţa disperat de această bomboană pe care unii o numesc medicament pentru că nu ştia ce să mai facă să-i treacă durerea de cap.
L-am urmărit, extrem de curioşi, pe paradoxalul pieton, care a recunoscut, într-o convorbire telefonică privată la care am asistat şi noi,
c-ar trebui ca nimeni să nu mai dea banii pe medicamente, după tot scandalul ăsta cu dezinfectanţii, întrucît, e de la sine înţeles că şi la medicamente se întîmplă acelaşi lucru.
“Tu crezi că eu nu ştiu că ăştia bagă praf cu gust amar în şabloane rotunde, ca să pară profi?”, l-a întrebat pietonul pe acel cineva cu care vorbea.
“Tu crezi că eu nu m-am întrebat de ce toate medicamente sînt rotunde sau ovale şi nici unul pătrat sau romb?
Păi pentru că dac-ar fi pătrat sau romb nu le-ar mai cumpăra nimeni, pentru că toţi sînt obişnuiţi cu medicamentele rotunde, d-aia! Doooh!”
Ȋntr-adevăr. Constatarea acelui pieton anonim pe care l-am urmărit ca să vedem ce reacţie are aşa-zisul analgezic e cît se poate de validă: de ce medicamentele sînt rotunde şi nu pătrate?
Dac-am fi producători de medicamente, am pleda pentru medicamentele în formă de floricică, de inimioară, de culoare roz sau mov sau verde sau #orice, că tot nu face nici unul nimic.
Ba chiar, într-un antibiotic pentru copii pe care l-am luat mai demult am citit chiar că, printre efectele adverse, aşa, băgat la <şi altele>, se poate număra şi infarctul miocardic!
Drept pentru care nu i l-am mai dat, după ce am dat o căruţă de bani pe el.
După mai bine de douăzeci de minute de urmărire ca-n filme, pietonul a recunoscut că i-a trecut durerea de cap dar că nu ştie dac-o fi fost faptul că el face yoga şi ştie să se autogestioneze sau o fi fost chiar de la medicament.
Să-l lăsăm pe pietonul nostru în treaba lui şi să admitem că, reţetate sau nu, n-am putea trăi fără medicamentele noastre pe care dăm o căruţă de bani, doar aşa, să ne simţim responsabili faţă de noi înşine.
Trebuie să avem un motiv pentru care să rămînem fără bani şi acel motiv poartă numele de “medicamente”.
#undeepiramidoaneledealtadata?
