Cum se explică faptul că în mai multe ţări unde se află în posturi de conducere femei victimele provocate de epidemie au fost mai puţine iar gestiunea crizei sanitare mai eficientă? Iată o întrebare la care au încercat să răspundă mai mulţi editorialişti şi specialişti în presa europeană, citați de RFI România într-un articol de sinteză.
În Franţa, revista săptămînală Le Point abordează subiectul, printr-un articol semnat de editorialistul Luc de Barochez, iar în Germania hebdomadarul Die Zeit sub semnătura israelienei Eva Illouz, sociolog de profesie. Ce observă cei doi, dar şi alţi jurnalişti? Ei bine, ei constată că în Germania, Noua Zeelandă, Islanda, Norvegia, Taiwan, Finlanda şi Danemarca, unde guvernele sunt conduse de femei, criza sanitară a fost mai bine gestionată, măsurile de protecţie au fost luate mai repede iar virusului stopat cu mai multă eficienţă.
Există oare două moduri de gestiune a crizelor, una „virilă” şi alta „feminină”? Iată ce scrie în Le Point Luc de Barochez: „O evidenţă se impune de la bun început: în faţa coronavirusului reţetele virile sunt inoperante. Nici unul dintre şefii care îşi afirmă masculinitatea nu a strălucit în contextul epidemiei. Chinezul Xi Jinping i-a disimulat amploarea. Americanul Donald Trump a văzut în virus o invenţie a adversarilor săi democraţi. Brazilianul Jair Bolsonaro a pretins că în ţara sa concetăţenii săi sunt deja imunizaţi…”.
În articolul său editorialistul francez mai arată că nici britanicul Boris Johnson nu a dat dovadă de mare pricepere organizatorică, ba chiar s-a îmbolnăvit el însuşi de coronavirus după ce a mizat în ţara sa pe imunitatea colectivă. Nici rusul Vladimir Putin nu s-a remarcat prin decizii rapide şi eficiente. Iar preşedintele francez Emmanuel Macron, în timp ce virusul începuse să circule în Franţa, pe data de 7 martie, se ducea să asiste la un spectacol de teatru…
Mult mai eficiente au fost în context de epidemie preşedinta Taiwanului, Tsai Ing-wen, cancelara germană Angela Merkel, şefa guvernului islandez Katrin Jakobsdottor, şefa guvernului norvegian, Eran Solberg, şefa guvernului din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern…
Atenţie, însă, spun observatorii acestui fenomen, să nu cădem în sexism şi să fim tentaţi să spunem că o bună soluţie pentru problemele lumii ar fi desemnarea de femei în posturi de conducere. De fapt, ţările enumerate mai sus sunt tot atîtea societăţi avansate, deja foarte solide, unde accesul unor femei la putere a însemnat o confruntare a competenţelor şi o promovare logică a lor.
Socioloaga Eva Illouz consideră totuşi că putem vorbi şi de un tip de guvernare feminină care contrastează cu tipul de guvernare al bărbaţilor. În cazul actualei epidemii bărbaţii au avut tendinţa de a nega gravitatea situaţiei şi au avut nevoie de mai mult timp înainte de a trece energic la acţiune.
Mai există o opinie interesantă, citată de Le Point: socioloaga americană Kathleen Gerson arată că în societăţile unde avem democraţii stabile, senine, calme, paşnice, în care sunt respectate drepturile minorităţilor şi egalitatea între sexe, femeile ajung cu mai mare uşurinţă în posturi importante de conducere.
Pînă la urmă, deci, aceste societăţi avansate, cu guverne eficiente, unde prezenţa femeilor la putere nu reprezintă un miracol sau o excepţie, au fost şi cele mai pregătite în faţa epidemiei.
