Am şi io o întrebare. Dacă e bine pentru destinul meu profesional să spun la lume c-am tradus o carte porno. Oare dă bine-n sivi?
Mă priveşte lumea cu mai multă încredere? Cu mai multă admiraţie?
Da. E adevărat. Ca să fac rost de un ban cinstit, cînd eram io tînără am tradus o carte porno. Dar întrebarea mea de la ora asta e cît de cinstiţi or fi fost banii ăştia?
Pentru că (şi aici o să împărtăşesc o taină), mă mustra conştiinţa în timp ce traduceam. Traduceam şi mă mustra conştiinţa, iar mai traduceam, iar mă mai mustra conştiinţa.
Mai eram şi-n Postul Crăciunului, ţin minte perfect. Deci era o dublă mustrare.
Cartea era despre una care nu reuşea deloc să obţină şi ea un orgasm. Ȋncercase cu de toate.
Băi, da nimic nu-i ajungea! Ȋncercase cu o sticlă goală de şampanie şi sticla făcuse vid. Era caz de spitalizare dar ea s-a rezolvat mai repede, nu mai ştiu cum, nu mai ţin minte.
Sărmana fată! Ȋncercase chiar şi cu oameni. Nu s-a putut. O oră mai tîrziu, încercase cu dobermanul ei, iar … nimic… l-a concediat şi p-ăla… o oră mai tîrziu, încercase cu un cal. Nici de ăla nu i-a plăcut.
Şi umbla aşa, toată noaptea, să se orgasmeze şi ea puţin da’ nimic.
Nimic, înţelegi? Nimic pe lumea asta nu putea s-o satisfacă. Nu mai ştiu cum o chema.
Cartea era scrisă în franceză. Țin minte c-am învăţat nişte expresii foarte simpatice dar le-am uitat din păcate.
Erau nişte expresii care erau nişte expresii care nu erau decît nişte expresii foarte drăguţe.
Şi iar mai traduceam, iar mă mai mustra conştiinţa. “Fatăăăă, nu doar că faci bani traducînd o carte porno dar mai eşti şi-n Postul Crăciunului!
O să arzi în focul iadului, fatăăăăă!!!!).
Oricum, o să ard. Chit că traduceam cartea aia, chit că nu, nu asta-i problema. Problema e alta. Că nu mai ţin minte cum s-a terminat cartea. (E ca-n bancul ăla, de ce te uiţi la un film porno pînă la sfîrşit? Ca să vezi dac-o ia ăla de nevastă.)
Spre dimineaţă, fata aia l-a întîlnit pe unu. Era un om normal. A-ncercat şi cu ăla şi tot degeaba.
Pînă la urmă, ţin minte c-a răsărit soarele şi ea rămăsese singură-n casă cu dobermanul.
Ȋmi pare foarte rău că nu mai ştiu cum s-a terminat cartea. Dar ştiu că banii ăia pe care i-am luat de pe carte i-am pierdut.
Aşa, pe toţi. Deodată. Ȋn aceeaşi zi în care i-am luat. Nimic nu mi-am luat de ei.
Ca să vezi ce porc e destinu ăsta!
