În cadrul postărilor privind diplomația feminină, Arhivele Diplomatice ale Ministerului român al Afacerilor Externe dedică un episod Goldei Meir, prima femeie care a ocupat funcția de șef al Executivului israelian (1969-1974), aleasă în funcție la 17 martie 1969.
Golda Meir (n. Golda Mabovitch, la 3 mai 1898, Kiev – d. 8 decembrie 1978, Ierusalim) a fost cel de-al patrulea prim-ministru al Statului Israel, ocupând anterior funcțiile de ministru de Externe (1956-1966), ministru al Muncii (1949-1956), ministru plenipotențiar în Uniunea Sovietică (1948-1949), fiind totodată deputată în Knesset, din partea Partidului Muncii (Mapai) pe parcursul mai multor legislaturi în perioada 1949-1974.
Golda Meir (Wikipedia)
Numele Goldei Meyerson se numără printre cele 24 semnături ale Declarației de independență a Statului Israel din 1948.
Ca ministru de Externe a promovat interesele israeliene în mai multe momente esențiale din istoria sa contemporană, între care Criza Suezului din 1956.
În calitate de prim-ministru a avut întrevederi cu unii dintre cei mai importanți lideri ai lumii, susținând necesitatea instalării păcii în Orientul Mijlociu.
În 1975 i s-a decernat Premiul de Stat pentru întreaga activitate dusă în folosul societății israeliene și Statului Israel.
Contacte cu diplomația românească
În cadrul contactelor cu diplomația românească a vremii s-a interesat constant de soarta evreilor din România, susținând emigrarea acestora în Israel.
Perioada de apogeu a relațiilor româno-israeliene din anii ҆70 este reflectată de întrevederile la nivel înalt între președintele Consiliului de Stat și prim-ministrul israelian, în 1970, la New York și 1972, la București.
De subliniat că, începând din anul 1971, în timpul mandatului de premier al Goldei Meir, autoritățile israeliene au susținut direct cauza Bucureștiului pe lângă Administrația americană în direcția acordării de către SUA a Clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România.
Primul document juridic în domeniul culturii între România și Israel
De asemenea, se poate remarca faptul că, la sfârșitul mandatului Goldei Meir ca premier, la 8 mai 1974 a fost încheiat primul document juridic în domeniul culturii între România și Israel: ,,Programul de colaborare culturală și științifică între Guvernul RSR și Guvernul Statului Israel pe anii 1974 – 1975”.
Între numeroasele documente de importanță pentru documentarea relațiilor bilaterale româno-israeliene, unele dintre acestea valorificate din punct de vedere istoriografic în volumul ,,România – Israel. Relații bilaterale (1948 – 1991)”, Cluj-Napoca, 2016, publicat sub egida Arhivelor Diplomatice, arhiva istorică a Ministerului Afacerilor Externe, păstrează inclusiv referințele datei de 17 martie 1969, când Golda Meir a fost aleasă în calitate de prim-ministru. Iată două dintre aceste documente din #ArhiveleDiplomatice:
- Nota de convorbire care relatează discuția din 17 martie 1969 între unul dintre diplomații români aflați la post în Israel și cunoscutul jurnalist Ted Lurie, din partea ,,The Jerusalim Post”, care a arătat că nominalizarea Goldei Meir pentru postul de premier din partea Partidului Muncii a avut în vedere, între altele, faptul că ,,aceasta este o persoană cu pondere, că are sprijin din interior și îndeosebi din SUA, necesar în situația actuală complexă, când trebuie făcut față unor numeroase probleme ce stau în fața guvernului israelian”.
- Telegrama din 18 martie 1969 transmisă de legația României la Tel Aviv, în care se subliniază faptul că în cercurile diplomatice se aprecia că Golda Meir va continua o politică de promovare a soluționării conflictelor și a păcii și se va abține de la inițiative militare.
