Mami, nu stinge lumina! Mami, nu vreau să fac baie. Taaaati, cred ca e un monstru sub pat! – Eşti familiarizat cu aceste fraze? E posibil ca cel mic să fie cuprins de frică.
Frica este un sentiment care nu ne este străin. Nici ca adulţi, nici ca copii. În acest articol îmi doresc să discutăm în mod deosebit despre gestionarea fricii la copii. Care sunt cauzele, care sunt cele mai comune frici şi cum îl putem ajuta pe copil să intre în contact cu sentimentele sale pentru a depăşi aceste frici.
Copiilor le este frică mai mult decât ne putem da seama. În spatele fiecărei frici pe care o verbalizează, există multe alte frici pe care le ţin pentru ei. Instinctul natural al părintelui este să îi spună, adesea, fără rezultat, că nu are de ce să îi fie frică.
COPIII AU NEVOIE SĂ FIE ASCULTAŢI ŞI SĂ VORBEASCĂ DESPRE ACESTE FRICI
Există 2 tipuri de frici: cele care au la bază motive reale şi cele imaginare. Indiferent de sursa fricii, este indicat să ne ascultăm atent copilul atunci când acesta îşi exprimă temerea.
De la frică la fobie este un pas mic. Iar tratarea fobiilor reprezintă un proces mai greoi, decât tratarea fricii. Este important să nu lăsăm frica să pună stăpânire pe cel mic şi să se transforme în fobie generalizată.
În cabinet întâlnesc părinţi cu copii care suferă de tot felul de frici. Spre exemplu, frica de înălţime este un subiect des întâlnit. La fel şi frica de apă, frica de întuneric, frica de a nu deveni victima unui eveniment nefericit. Uneori, cei mici ascund bine aceste frici tocmai pentru a-şi proteja părinţii. Nu vor să îi îngreuneze.
Cum ajuta terapia în cazul fricii la copii?
Terapia este construită la nivelul de înţelegere al unui copil. Astfel, folosim metode ce implică figurine, păpuşi, marionete, jocuri, role playing, povestiri, tocmai pentru a putea relaţiona cât mai bine cu cel mic.
În cazul fricii de înălţime, după exerciţii de imaginaţie, se lucrează la echilibrul corporal şi un control al mişcărilor.
În cazul fricii de apă, după exerciţii de fantezie ghidată când se ajunge la sursa problemei, copilul este învăţat că apa nu este un lucru rău şi uşor, uşor ajunge să se obişnuiască cu ea.
Este important de menţionat că frica nu dispare în totalitate. Cei mici învaţă în cadrul terapiei să prindă încredere în propriile puteri şi să gestioneze cât mai bine sentimentele apăsătoare de frică.
Sursa foto: dalepsihologiei.ro
