Continuăm seria de articole despre capcane mentale. Şi pentru că v-aţi arătat interesul în număr mare pentru acest tip de conţinut, astăzi vom aborda un subiect care ne-a afectat pe toţi în ultima perioadă, şi anume, izolarea socială.
Pandemia ne-a facut să ne retragem. Am stat mai mult în casă şi am fost privaţi de contexte sociale de orice tip. Chiar şi de micile interacţiuni, precum cele cu vânzătorul de la magazin sau cu poştaşul. În această perioadă ne-am pierdut exerciţiul socializării. Am constatat că socializarea nu se rezumă doar la grupul restrâns de prieteni şi la familie. În socializare includem o paleta largă de interacţiuni mici, aparent nesminificative, cu străini sau cu cunoştinţe.
Capcana izolării sociale este un subiect îndelung studiat de psihoterapeuţi şi consider că este cel mai bun moment în care îl putem studia.
Persoanele care suferă de această capcană au sentimentul că sunt profund diferite de ceilalţi şi se simt izolate de restul lumii. În cele mai multe cazuri, au crescut cu un sentiment de excludere în copilăria tânără. Nu aparţineau niciunui grup de prieteni sau colegi. Este posibil ca această izolare să provină din faptul ca ceilalţi respingeau ceva din identitatea lor, prin urmare, îi făceau să se simtă nedoriţi social. La maturitate, aceste persoane perpetuează acest tipar prin comportamente de evitare. Au tendinţa de a evita socializarea în grup şi sunt reticente la crearea de noi prietenii. Cred despre sine fie că au defecte fizice, fie că nu au un statut social de dorit, fie că nu sunt îndeajuns de bune. Pe scurt, se simt inferiori şi se poartă ca atare în contextele sociale.
În experienţa izolării sociale sentimentul predominant este singurătatea. Adesea acest sentiment se combină cu o stare de anxietate anticipativă şi formează un cerc vicios. Dar care sunt paşii pentru a ieşi din această capcană?
- Realizarea valorii propriei persoane
- Filtrarea informaţiilor care vin din exterior despre sine
- Stoparea comparaţiei cu alte persoane
La maturitate, izolarea socială poate avea ecouri în viaţa profesională, dar mai ales în cea personală. În privinţa alegerii partenerului de viaţă, persoanele cu acest tipar se pot simţi atrase de extroverţi, de oameni opuşi lor. De cei despre care cred deţin faimă, popularitate şi care posedă aptitudini sociale dezirabile. În acest caz, este foarte important să nu devină dependenţi de partener şi astfel, să ajungă să aibă o părere şi mai proastă despre sine.
De asemenea, persoanele care au această capcană, pot construi legături amoroase cu alte persoane ‘’izolate social’’. Aceste relaţii întăresc sentimentul de conexiune şi de împărtăşire a unei perspective asupra vieţii. Atenţie, însă, acest tip de conexiune este, de obicei, nesănătosă.
Călătoria de la Izolare Socială pleacă de la singurătate şi ajunge la legatura cu ceilalţi. Călătoria necesită obiective concrete şi constă în realizarea unor paşi pe care îi puteţi parcurge sub îndrumarea unui psihoterapeut.
