Nu este niciun secret, tiparele formate încă din vremea copilăriei ne dictează viaţa. Primele experienţe de viaţă, legătura cu părinţii, cu cei care au grija de noi în primii ani de viaţă îşi pun amprenta asupra modului nostru de a percepe viaţa şi de a ne raporta la ea.
Dacă provii dintr-un mediu instabil, dacă ai avut părinţi distanţi fizic sau emoţional sau dacă ai trecut prin traume precum pierderea unui părinte, este destul de probabil să dezvolţi capcana mentală a abandonului.
Teama de abandon se manifestă printr-o paletă largă de sentimente şi emoţii resimţite la intenstitate maximă. Anxietate. Singurătate. Furie. Disperare. Toate aceste emoţii şi sentimente te pot face să te simţi copleşit atunci când trăieşti cu frica de abandon.
Pentru o persoană care a dezvoltat această capcană mentală, chiar şi perioadele scurte de separare de persoana iubită, cum ar fi o delegaţie la muncă, pot activa reacţii necorespunzătoare. Persoana cu această structură mentală se simte singură, nedemnă de iubirea altora şi trăieşte în permanenţă cu sentimentul că totul se va sfârşi catastrofal.
Iată un exemplu care sintetizează traiul cu o persoană care are această capcană. Maria merge la o petrecere alături de iubitul ei. Maria face o remarcă, însă iubitul ei pare că nu o aude şi continuă să vorbească cu ceilalţi invitaţi. Maria face o scenă de gelozie şi pleacă de la petrecere. Ulterior, iubitul o părăseşte, confirmându-i Mariei ceea ce ea credea oricum, că relaţia lor se va termina pentru că el o va abandona.
În acest caz, vorbim de profeţii autoîmplinite. Maria suferă de capcana abandonului şi se implică în relaţii, în care ştie că nu va găsi confortul şi alinarea de care are nevoie, deci care se vor sfârşi exact cum îşi închipuie, prin abandon.
Acest tip de disfuncţionalitate se asociază des cu capcana dependenţei, în care persoana are convingerea profundă că nu poate trăi fără cineva anume.
Cum se ‘’traduce’’ abandonul în relaţiile intime?
Relaţiile cu persoanele cu ataşament anxios sunt rareori calme şi stabile. Persoanele în cauza percep relaţiile ca pe o catastofă iminentă, care se vor termina în abandon şi singurătate absolută.
Care sunt semnele de pericol în alegerea partenerilor intimi?
Personale cu ataşament anxios simt atracţie faţă de cei care au potenţial de a abandona. Sunt atrase precum un magnet de dualitate şi incerdtitudine. De indivizi care par stabili, care oferă speranţe, dar şi îndoieli. Prin alegerea unui partner care nu este constant, se repune în scenă un model familiar, similar cu cel din copilărie.
Cum putem schimba acest tipar?
Primul pas este conştientizarea tiparului pe care îl avem. Ar fi indicat să apelăm la ajutor de specialitate pentru a ne ghida în tainele trecutului. Să ajungem să înţelegem când anume s-a declanşat acest tipar şi cum îl putem redresa în viaţa de adult.
Procesul psihoterapeutic în cazul traumei abandonului este un proces dificil care ne face să privim foarte mult înăuntrul nostru. Doar cu muncă şi cu puterea de a ne privi aşa cum suntem cu adevărat, putem să încercăm să vindecăm această schemă mentală, care însă, este posibil să nu se vindece niciodată în totalitate. În schimb, putem învăţă să o gestionăm într-o modalitate funcţională şi să trăim cu ea.
Ideal ar fi să înţelegem că suntem persoane complete şi în singularitatea noastră şi nu avem nevoie de altcineva pentru a ne baza în totalitate. Avem nevoie de relaţii sănătoase şi securizante de ambele părţi.
