Te rog să fii întelegător cu mine! O să-mi intru în ritm mai greu. Sunt totuşi 6 luni de când nu merg, fizic, la şcoală. Adu-ţi aminte cum e şi pentru tine când te intorci la serviciu după doar câteva săptămâni de concediu. Ok…am învăţat online. Dar, să fim serioşi, în faţa calculatorului, tot în pijama stăteam.
Între pandemie şi ghilotina notelor, aş alege sa-ţi spun că tot notele sunt cele care pun cea mai mare presiune pe mine. Ştiu. O să-mi spui că notele contează. Nu cât şi dacă am ştiut cum să învăţ. Aş vrea însă să mă “vezi” şi dincolo de note.
Ţi-aş cere să fii alături de mine, atunci când iau o notă proastă. Pentru că atunci am cea mai mare nevoie de tine. Dar tu, tocmai atunci mă cerţi. Mă întrebi ce note au luat colegii mei. Iar eu îţi spun că nu ştiu, chiar nu ştiu. Pentru ca asta e felul meu de a mă proteja. La ce mă ajută să ştiu cât au luat? Aş vrea să mă compari cu mine, cel de ieri. Sau cu cine eram acum 1 an. Sau, împreună, să vedem unde o să ‘’fiu’’ peste 2 ani.
Deşi mă voi strădui, nu ştiu dacă o să fac faţă tuturor concursurilor, olimpiadelor, temelor de la clasă, etc. Dar voi încerca!! Ştii că atunci când mă străduiesc, îmi iese. Dar vreau să îţi spun că uneori e prea mult şi pentru mine. Şi atunci, mă întorc din nou spre voi, dragă mami şi tati, şi vă rog să aveţi încredere în mine că fac tot ce pot. Dar aş vrea să aud aceste cuvinte, exact aşa: ‘’Am încredere în tine!’’. Şi mi-ar plăcea să aud mai des şi…chestia aia, mi-o spuneaţi voi la un moment dat: ‘’Sunt foarte mândru de tine şi de realizările tale’’.
Mai am ceva frici şi legat de pandemie, mi-ar plăcea să aud niste lucruri realiste de la voi; cum că este o situaţie mai dificilă şi imprevizibilă pentru toţi, nu doar pentru noi, dar că o vom depăşi. Nu prea mă ajută să-mi sporiţi şi voi temerile şi fricile. Mă linişteste mai degrabă şi ma echilibrează un discurs cald şi realist din partea voastră. ‘’Dacă respecţi toate regulile, nu este pericol de a te îmbolnăvi’’.
Aş mai avea multe să vă spun, dragă mami şi tati. Asta e aşa…ca de început de şcoală. Fug pentru că mă aşteaptă colegii de clasă. Chiar şi dacă ar fi să-mi ţin respiraţia preţ de câteva secunde, ma duc la ei să-i îmbrătişez şi să le spun că mi-a fost dor de ei. Ştiu, trebuie sa respect regulile. Promit! Aveţi încredere în mine!
