Cei care aţi trecut cândva prin Orşova aţi observat, probabil, un monument pe malul Dunării. Trece cu greu neobservat, dată fiindu-i dimensiunea, nu pentru că i-ar fi păsat cuiva să scrie, fie şi după aproape 30 de ani de la Revoluţie, cui îi este dedicat acesta.
Femeia care se pregăteşte să se arunce în apele Dunării, Danubia, este un simbol. Monumentul, creaţie a lui Patriciu (Patrick) Mateescu, român stabilit în America, onorează memoria celor care, din dorinţa de a trăi liberi, au cutezat să se arunce în apele Dunării, pentru a înota spre Iugoslavia, de unde exista şansa să plece mai departe, spre Occident. Unii nu au reuşit. Au murit, ucişi de grăniceri sau înecaţi.
Cert este un lucru. Iar acesta este relativ puţin cunoscut publicului larg, căci una dintre perfidiile comunismului a fost aceea de a şterge urmele şi de a ascunde adevărul sub un imens preş al istoriei. Europa de Est a furnizat migranţi Lumii Libere, în anii comunismului, iar numărul acestora este de ordinul sutelor de mii, ba chiar mai mult. Mulţi dintre cei care au constituit acest val migratoriu, între 1948 şi 1989, au trecut ilegal graniţele României.
Români, est-germani, polonezi, cehi, slovaci, bulgari, ba chiar şi din fosta URSS, şi-au încercat norocul la frontierele României comuniste, în tentativa lor de a ajunge în Occident. Li se spunea "frontieriştii".
Motivat
Patriciu Mateescu a trăit în România până în 1979. Nu este un „frontierist”, dar, ca mulţi români, a aflat despre trecerile ilegale de frontieră de pe vremea comuniştilor, iar înainte de a se decide să realizeze monumentul a auzit că în Germania fuseseră pedepsiţi militarii care au dat ordin să se tragă în germanii care au încercat să treacă de Zidul Berlinului.
L-a mirat că la noi n-a ridicat nimeni problema că numărul victimelor la graniţe este cu mult mai mare decât al victimelor de la Zidul Berlinului, atât de mediatizate. Pentru noi, Dunărea a fost ”Zidul Berlinului”.
Foto Bogdan Constantinoiu
Instalată în 1996
Din 1996, Danubia stă mărturie, pe mal, acestor fapte. Nici acum nu există o plăcuţă pe care să fie menţionată semnificaţia acestui monument. Doar numele autorului, undeva, în spate, destul de greu descifrabil, şi locul în care statuia a fost lucrată: Târnăveni, pentru a fi dăruită publicului de către sculptorul aflat în exil. Danubia are 6,5 metri înălţime.
Statuia cel mai bine se vede din lateral sau de pe Dunăre, de către cei care trec pe acolo. S-a promis că se vor monta niște reflectoare, ca ea să poată fi văzută. ”Danubia” este deasupra căii ferate.
Ironia istoriei: pe soclul Danubiei stă acum scris cu vopsea neagră, cu fiecare literă bine conturată, să se vadă de la distanţă, „Welcome refugees”! Cineva, probabil cel care semnează dedesubt „Zeno”, li se adresează unor refugiaţi potenţiali, de care acum ne temem, dar care nu s-au înghesuit, de fapt, să vină în România. Istoria e deseori ironică.
În octombrie 1996, când a fost instalată Danubia, comemorându-I pe cei care au încercat să treacă Dunărea înot, s-a organizat un parastas, în memoria acestora. Cei de la Mânăstirea ”Sfânta Ana” s-au ocupat de partea religioasă a momentului.
Au venit rude şi cunoscuţi, să-i pomenească. Este trist că nicio placă comemorativă nu explică semnificaţia acestui monument şi că nu se vorbeşte aproape deloc despre această foarte tristă filă de istorie recentă.
Foto Marina Constantinoiu
Câţi migranţi a dat România lumii libere
România a dat lumii libere, în anii comunismului, sute de mii de migranţi. Cifrele ni se pot părea umflate, incredibile, mincinoase. Asta dacă uităm câţi oameni, germani şi evrei, a vândut, umilitor, la bucată, la preţuri variabile, regimul lui Nicolae Ceauşescu, şi pe cei peste 100.000 de români care au cerut şi obţinut azil politic în Occident între 1969 şi 1989.
Unul din drepturile fundamentale, consacrat de dreptul internațional (Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului) ratificat și în prezent de țara noastră, îl constituie dreptul la liberă circulație.
Iată ce spune Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată în 1948. Atenţie la articolele 13 şi 14!
Articolul 1
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unii faţă de alţii în spiritul fraternităţii.
Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenţa Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.
În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.
Articolul 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
Articolul 4
Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.
Articolul 5
Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Articolul 6
Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.
Articolul 7
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
Articolul 8
Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituţie sau lege.
Articolul 9
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.
Articolul 10
Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.
Articolul 11
Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până cînd vinovăţia să va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai grea decât aceea care era aplicabilă în momentul când a fost săvârşit actul cu caracter penal.
Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia să, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 13
Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.
Articolul 14
În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.
Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 15
Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
Articolul 16
Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viiitorilor soţi.
Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
Articolul 17
Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii.
Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţa şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.
Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a cauta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.
Articolul 20
Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.
Articolul 21
Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţară sa.
Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.
Articolul 22
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinîndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.
Articolul 23
Orice persoană are dreptul la muncă, la liberă alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselelor sale.
Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.
Articolul 25
Orice om are dreptul la un nivel de trăi care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.
Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul căsătoriei sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.
Articolul 26
Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţămîntul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar şi general. Învăţămîntul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori.
Articolul 27
Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.
Articolul 28
Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenţa Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.
Articolul 29
Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.
Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 30
Nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicînd pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenţa Declaraţie.
Libertatea, aşa cum arată ea în „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”, pentru români era „dincolo”. Pentru unii fuga ajunsese o obsesie, iar vârsta nu era un criteriu când venea vorba despre setea de libertate. Aşa se explică faptul că printre frontierişti au fost mulţi minori.
Este important să le amintim acum tinerilor cum era Europa pe vremea când nu te puteai mișca liber de colo-colo. Este esenţial chiar. Căci numai aşa vor putea înţelege ce înseamnă o dictatură, ce înseamnă abuzarea unei populaţii de către un regim care, prin forţă, a reuşit, în timp, crearea acelui „Om nou”, obedient, care să fie oricând gata să execute ordine şi să-şi trădeze aproapele.
Datele statistice, chiar şi „editate”, în sensul cosmetizării şi ascunderii realităţii, arată o corelaţie între accentuarea crizei economice din anii 80 şi tendinţa de migraţie ilegală a românilor. Este evidentă creşterea numerică a cazurilor de tentativă sau de reuşită a trecerii frauduloase a frontierelor, cu accent pe 1989, anul care, ironie a sorţii, a marcat şi finalul regimului Nicolae Ceauşescu.
Cititorii care doresc să ne ofere informații referitoare la tema frontieriștilor pot să ne contacteze la următoarele adrese de e-mail: marina.constantinoiu@gmail.com și istvan.deak2014@gmail.com
