Între 1972 și 1988, est-germanii veneau de multe ori la Dunăre în concediu, cu intenția de a găsi o breșă în granița de Vest a României, pentru a pregăti o evadare din blocul comunist.
Este și cazul Anitei Grabert. Ea a luat decizia să fugă în 1981 din Romania în Iugoslavia. De parcă nu ar fi fost suficient de greu, și-a convins și soțul și cei doi copii să o urmeze. Pozând într-o familie care își petrece concediul pe malul Dunării au staționat câteva zile într-o zonă de camping de lângă Porțile de Fier.
Hidrocentrala de la Porţile de Fier. Foto: Bogdan Constantinoiu
Socoteala de acasă nu s-a potrivit
Au urmărit cu mare atenție orele la care se schimbau soldații în turnurile de control și le notau de fiecare dată. În noaptea aleasă pentru evadare au avut ghinion și soldatul venise mai repede pentru schimbarea turei. Au fost observați, și grănicerii au deschis focul. În aer, dar și spre ei. Nu au fost răniți, în schimb au fost prinși și arestați.
Punct de observaţie, grăniceri. Foto: Bogdan Constantinoiu
Au fost duși la secția de miliție și audiați până dimineața. În mod neobișnuit pentru fugarii din acea vreme, au fost eliberați, dar li s-a interzis să părăsească orașul Drobeta Turnu-Severin timp de două săptămâni. În fiecare zi erau obligați să se ducă la secție pentru a da declarații. Au rămas fără bani, iar condițiile au început să devină din ce în ce mai grele.
”Soțul meu a decis să fugă din nou, de data asta pe cont propriu, prin Muzeul Etnologic din Turnu Severin. A eșuat, fiindcă nu era suficient pregătit mental”, rememorează Anita. A fost arestat.
În loc de libertate, închisoare
Într-un final s-a activat și ambasada Republicii Democrate Germane (RDG) de la București. Femeia și cei doi copii au fost duși la ambasadă. Soțul ei a fost condamnat la sfârșitul lunii iulie la șase luni de închisoare. Împărțea o celulă cu criminali periculosi. A suferit degerături din cauza frigului din celulă. Doar rar i se dădea de mâncare și nu i se asigura deloc asistență medicală. În decembrie 1981 a fost transferat în RDG. A fost condamnat din nou pentru aceeași faptă.
Anita fusese arestată și ea în avion, în drum spre aeroportul Schonefeld din Berlin, încă din data de 17 august 1981. A fost dusă în închisoarea de la Dresda, unde își aștepta procesul. Cei doi s-au reîntâlnit în sala de judecată în februarie 1982. Ambii au fost condamnați la trei ani şi sase luni de închisoare pentru tentativa de a trece fraudulos granița.
În martie 1982, ea a fost transferată la închisoarea pentru femei Hoheneck din Chemnitz, în timp ce soțul ei a ajuns la închisoarea de maximă siguranță din Brandenburg.
Le-a cumpărat libertatea
Republica Federală Germană (RFG) depusese deja o solicitare pentru a le cumpăra libertatea și de a-i aduce în Germania de Vest. Au fost eliberați la data de 9 decembrie 1982.
Un autobuz i-a dus în RFG până în localitatea Gutersloh de lângă Bielefeld. Au fost primiți cu câte un buchet de flori. Li s-a dat o locuință într-un bloc pentru emigranți. În februarie 1983 aveau deja locuința proprie, dar și locuri de muncă. În mai 1983 au ajuns și cei doi copii în RFG.
Din 1990, Anita s-a angajat la Primăria Gutersloh. ”Nu am regretat niciodată că am încercat să fugim. Am regretat doar că nu am încercat mult mai devreme”, spune Anita Grabert.
CITIŢI ARTICOLELE DIN CAMPANIA DE PRESĂ FRONTIERIŞTII AICI.
Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com, istvan.deak2014@gmail.com
