Înainte de 1989, România era o atracție pentru est-germani. Nu doar fiindcă își petreceau vacanțele la Marea Neagră, dar și fiincă granița de vest a României era o poartă spre libertate. Tot mai mulți germani considerau granița României cu Iugoslavia ca fiind cea mai accesibilă modalitate de a ajunge în Germania de Vest. Mulți au ajuns la Dunăre, dar vestea că grănicerii români sunt cei mai brutali din blocul comunist i-a făcut să se răzgândească.
Decizia de a fugi
În 1984, trei liceeni din Republica Democrată Germană (RDG) au luat decizia de fugi din „Raiul” comunist. În scurt timp urma să fie chemați pentru efectuarea stagiului militar, iar asta îi înspăimânta teribil. În ziua în care au absolvit liceul la Leipzig și li s-au înmânat diplomele s-au urcat în tren și au decis să caute o breșă în granițele Ungariei, României și Bulgariei, pentru a ajunge în Vest.
Imagine din Leipzig. Foto: Istvan Deak
Elian Ehrenreich, actualmente jurnalist la cotidianul Die Welt, se afla printre cei trei, ceilalți doi nu vor să își decline adevărata identitate, astfel că sunt consemnați cu poreclele „Walle” și „Koma”.
La 25 iulie 1984, cei trei au ajuns la Budapesta. Știau că în acea perioadă cine ajungea în Austria, Iugoslavia sau Turcia era liber.
Nu au luat în calcul faptul că grănicerii ar putea face uz de armă la graniță.
Viața în cele câteva zile petrecute în Ungaria li s-a părut mult mai liberă decât în RDG. Au dat și un scurt interviu pentru jurnaliști austrieci despre viața tinerilor din RDG, acțiune pentru care au încasat câte 10 dolari fiecare.
Despărţirea
Koma s-a desprins de grup. El a decis să își încerce norocul la granița ungaro-iugoslavă, în zona localității Nagykanzsa. Elian și Walla au considerat demersul mult prea periculos și au optat pentru traversarea Dunării în România.
“Cum era România anului 1984? România era o enigmă. Avea același regim politic ca restul statelor din blocul socialist, dar în țară era disperare, chin și chiar foamete. Oamenii stăteau în fața magazinelor goale și nu primeau nimic”, își amintește Elian.
Au coborât în Timișoara. Au fost cazați de preotul Sebastian Krauter și s-au interesat de comportamentul grănicerilor români.
“Așa am aflat că sunt brutali. Cine nu este împușcat la graniță, riscă să fie torturat. Aproape nimeni nu reușește să fugă din imperiul dicatorului Nicolae Ceaușescu”, li s-a transmis atunci.
Tentaţia
S-au speriat și au renunțat la planul lor. După două zile au decis să plece la București. Trenul trecea pe lângă Dunăre, vagonul avea ușa deschisă. “O săritură, alergam 300 de metri, înotam 500 de metri și am fi reușit. Oare vom mai fi așa aproape de graniță?”, se întrebau cei doi. Au decis să nu riște, fiindcă nu erau pregătiți.
Au ajuns la București și de acolo în capitala Bulgariei, Sofia. Au decis să treacă granița bulgaro-iugoslavă. Într-o noapte au mers 15 kilometri pe jos și s-au apropiat la 500 de metri de gardul de la graniță. Era lună plină și au fost reperaţi de câinii grănicerilor. Aceştia au început să latre, astfel că oamenii noştri s-au ascuns și au abandonat tentativa de evadare.
Ultima tentativă
Peste două zile urma ultima tentativă: granița bulgaro-turcă. Au ajuns în portul de la Ahtopol și cu 150 de mărci au încercat să plătească mai mulți proprietari de bărci să îi treacă pe malul turcesc. “Exclus! Este imposibil”, li s-a răspuns. Unul dintre ei era informator al serviciilor secrete bulgare. Cei doi au fost arestați în doar câteva minute. Au fost duși la secție și bătuți cu bestialitate și închiși în întuneric, în celule diferite.
Utima încercare, Ahtopol. Foto: Elian Ehrenreich, Die Welt
Escortaţi spre RDG
Apoi au sosit agenții serviciului de securitate est-german STASI, care i-au escortat cu avionul înapoi în RDG. “În ciuda evadării ratate, am avut norocul că eram încă în viață. Între 1961-1989 în Bulgaria au murit peste 100 de cetățeni est-germani, în tentiva de a ajunge în Vest. Prin comparație, la Zidul Berlinului au murit 138”, precizează Elian.
După cinci luni petrecute în arest preventiv, au fost condamnați la 22 de luni de închisoare. După 13 luni, libertatea le-a fost cumpărată de Republica Federală Germană (RFG) și au fost extrădați în Germania de Vest. În octombrie 1985, s-au reîntâlnit în lagărul de refugiați din Giessen, cu prietenul lor Koma, care reușise să treacă granița ungaro-iugoslavă.
Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com, istvan.deak2014@gmail.com
