O inițiativă germană ar consacra condiționalitatea statului de drept în toate plățile bugetare ale UE, împiedicând în același timp guvernele suveraniste să-si protejeze statele, scrie European Conservative
Miniștrii Afacerilor UE în cadrul Consiliului European discută o propunere care, dacă ar fi votată în lege, ar lega în mod implicit plata fondurilor UE de implementarea reformelor „de hotar” a statului de drept. Acest lucru ar normaliza pedeapsa de la caz la caz a țărilor care încalcă normele arbitrare („valorile europene”) convenite de mainstreamul liberal de la Bruxelles. O procedură consolidată conform articolului 7 – suspendarea drepturilor de vot ale unui stat, desfășurată până în prezent exclusiv împotriva guvernelor suveraniste conservatoare – ar fi folosită în continuare pentru a amenința și pedepsi în continuare presupușii "răufăcători".
Documentul german , înaintat Consiliului de șefa Afacerilor UE Verzi de la Berlin, Anna Lührmann, și obținut de Politico , susține că procesul de reformare sistematică a UE în anticiparea următorului val de extindere oferă oportunitatea perfectă de a actualiza și instrumentele Bruxelles-ului de prevenire a încălcărilor statului de drept.
„UE are nevoie de un set de instrumente credibil pentru măsuri aplicabile treptat, inclusiv sancțiuni”, se arată în lucrare, pentru situațiile în care un stat membru „pare incapabil să păstreze statul de drept singur”.
În secțiunea „Măsuri financiare”, într-o manieră la fel de condescendentă, lucrarea notează că exemplele anterioare (Ungaria și Polonia) arată că condiționalitatea financiară – adică înghețarea fondurilor de coeziune și a altor fonduri – „s-a dovedit a fi cel mai eficient stimulent” pentru a face țările să remedieze „deficiențele” din statul de drept.
Întrucât instrumentele existente pot fi aplicate doar pentru obiective specifice identificate separat în fiecare caz, Lührmann sugerează un cadru mai cuprinzător. La fel ca și în cazul fondurilor de recuperare a pandemiei, plățile ar putea fi legate de implementarea „un set de standarde minime de stat de drept” în mod implicit, ca o condiție prealabilă pentru accesarea tuturor fondurilor UE.
Anii lungi de relații cu Polonia și Ungaria – și persecutarea acestora pentru că au poziții diferite cu privire la migrație și gen față de mainstreamul liberal – par să fi determinat Bruxelles-ul să schimbe complet strategia, mai ales că în următorii ani pot apărea mult mai multe guverne suveraniste. Nu este nevoie să înghețe fondurile cuiva dacă nu are dreptul la acei bani în primul rând, până la urmă.
O anumită formă de „instrument general al statului de drept” – cu alte cuvinte, instituționalizarea în continuare a tacticii de șantaj ideologic favorizat de Bruxelles – este susținută și de Comisia Europeană. Acesta a fost menționat luni de comisarul pentru buget Johannes Hahn în discursul său principal la conferința anuală privind bugetul UE. Hahn a sugerat că un sistem foarte similar ar putea intra în vigoare de îndată la începutul următoarei perioade bugetare, începând din ianuarie 2028.
Dar, chiar dacă acest lucru se dovedește prea dificil de depășit în anii următori, mai sunt și alte opțiuni de luat în considerare. Lucrarea germană susține că, cel puțin, impunerea mecanismului de condiționalitate ar trebui să fie mult mai ușoară, sugerând un sistem de „majoritate calificată inversată”. În mod normal, Consiliul votează pentru sancționarea unei țări și apoi Comisia trece la executarea mandatului respectiv. În baza unui ordin „inversat”, Comisia poate impune sancțiuni pe cont propriu, cu excepția cazului în care Consiliul votează împotriva acesteia într-o perioadă de timp specificată.
În plus, lucrarea adaugă că articolul 7 – „opțiunea nucleară” a UE împotriva presupusilor încălcatori ai statului de drept – ar trebui extins pentru a permite măsuri punitive suplimentare, separate de sancțiunile financiare și suspendarea drepturilor de membru. Procesul ar trebui simplificat cu un „cadru de timp prescris” pentru a evita tragerea de timp a fiecărui caz ; în timp ce reformele în regulile de vot ale Consiliului sunt necesare pentru „eliminarea posibilelor blocaje”, adică vetouri acolo unde este încă necesară unanimitatea, cum ar fi în cazul suspendării drepturilor de vot, de exemplu.
Desigur, adoptarea acestor reforme ar fi aproape imposibilă odată cu configurația actuală a Consiliului, dar propunerile semnalează traiectoria generală a dezbaterii despre statul de drept de la Bruxelles - unde curentul liberal obține de obicei ceea ce își dorește după câțiva ani - cu excepția cazului în care Europa va vota pentru a-l înlocui.
