Magdalena Andersson a demisionat miercuri, 14 septembrie, din funcția de prim-ministru, după ce a recunoscut victoria blocului format din dreapta și extrema dreaptă la alegerile legislative din Suedia, scrie Le Figaro.
Premierul suedez Magdalena Andersson a recunoscut miercuri (14 septembrie) înfrângerea stângii și victoria blocului de dreapta și extremei drepte la alegerile legislative, după o numărare aproape completă a voturilor. În consecință, liderul social-democrat și-a anunțat, în cadrul unei conferințe de presă, demisia, care va fi prezentată oficial joi.
Blocul format din trei partide de dreapta și partidul de extremă dreapta Suedia Democrați (SD) are „o majoritate mică, dar totuși o majoritate”, a spus ea în timpul unei conferințe de presă. „De aceea, voi cere mâine (joi) să fiu eliberată de atribuțiile mele de prim-ministru, iar responsabilitatea pentru restul va fi încredințată Președintelui Parlamentului”, a adăugat ea. Potrivit rezultatelor aproape finale care acoperă peste 99% din secțiile de votare, blocul de dreapta/extrema dreaptă condus de conservatorul Ulf Kristersson va obține 176 de locuri, față de 173 pentru blocul de stânga condus de Magdalena Andersson.
Blocul dintre dreapta moderată și cea naționalistă își vede deci victoria confirmată. Acest rezultat este istoric: niciodată până acum un guvern suedez nu s-a bazat în Parlament pe partidul naționalist al Democraților Suediei (SD), marele câștigător al alegerilor.
Alegerile au fost marcate de progrese fulminante pentru democrații din Suedia de la ultimele alegeri legislative, întrucât aceștia au câștigat voturi, potrivit presei The Local , în toate teritoriile unde au candidat, fiind chiar pe locuri pe prima poziție în fața dreapta centru.
Va intra dreapta naționalistă la guvernare?
Se pune acum problema delicată a unei posibile intrări a SD-urilor în echipa guvernamentală. Moștenitorul unui grup neofascist când a fost înființat în 1988, partidul naționalist a devenit treptat obișnuit în peisajul politic suedez, intrând în Parlament în 2010 cu 5,7% din voturi, urcând apoi cu fiecare alegere, pe un fundal de imigrație ridicată și a problemelor bandelor criminale din Suedia. Partidul condus de Jimmie Åkesson are ambiția de a avea miniștri, dar cele trei partide tradiționale de dreapta (moderații, creștin-democrații și liberalii) sunt reticente în a face acest lucru. Scenariul cel mai probabil este că SD, deși este cel mai mare partid dintre cele patru, sprijină doar guvernul în parlament, fără a fi direct parte din acesta.
Dar această majoritate îngustă, de la centru-dreapta până la extrema dreaptă, pare foarte fragilă, liberalii în special și SD având linii politice foarte divergente pe o serie de probleme. Fost gimnast, probabilul viitor premier conservator Ulf Kristersson va trebui să reușească acrobațiile menținerii unirii celor trei drepte liberale, conservatoare și naționaliste, inclusiv pe termen lung. El a fost cel care la sfârșitul lui 2019 și-a propus pentru prima dată un scenariu de colaborare între dreapta și SD.
Imigrația și securitatea în centrul scrutinului
Potrivit unui document de campanie publicat pe site-ul SD, și datând din aprilie 2021 (dar actualizat în iulie anul trecut), partidul naționalist își propune în special să restricționeze accesul la prestațiile sociale cetățenilor suedezi și persoanelor care au reședința în Suedia, dar care au naționalitatea unei țări membre a UE. Partidul nu exclude însă să renegocieze anumite aspecte ale dreptului european pe acest punct. În rest, SD intenționează să retragă prestații precum alocațiile familiale, ajutorul pentru locuință, scutul tarifar sau acoperirea anumitor îngrijiri, pentru persoanele care nu au naționalitate suedeză sau cea a unei țări UE. Un alt document publicat de SD mărturisește intenția acestora de a suspenda eliberarea permiselor de ședere permanente, precum și politica de reîntregire a familiei.
Preocuparea unei proporții tot mai mari de suedezi cu privire la imigrație și insecuritate pare să fi favorizat succesul SD. Această temă a luat stăpânire treptat în ultimii ani, mai ales după revoltele violente care au zguduit țara în primăvara trecută. După cincisprezece zile de violențe, care au lăsat o sută de polițiști răniți, premierul suedez Magdalena Andersson (social-democrat) a recunoscut public, într-o conferință de presă, pe un ton direct considerat „neobișnuit” de observatorii vieții politice suedeze, inadecvarea și eșecurile a politicilor de integrare a noilor imigranţi în ţara sa. Cu toate acestea, a pus islamismul și extrema dreaptă pe acelasi plan spunând ca înveninează viața politică suedeză și împiedică integrarea. Numărul persoanelor născute în străinătate și care locuiesc acum în Suedia s-a dublat în douăzeci de ani, ajungând acum la două milioane (o cincime din populația acestei țări scandinave).
Deși a fost țara europeană care a susținut cel mai mare aflux de migranți (în raport cu dimensiunea populației sale) de la criza migrației din 2015, Suedia și-a restrâns drastic politica de primire. Sosirea în țară în aprilie a liderului unui partid danez de extremă dreaptă, Rasmus Paludan, a fost pretextul pentru declanșarea violenței împotriva autorităților suedeze.
