Propriul parchet al UE susține că reducerile i-ar face munca imposibilă, inclusiv investigarea SMS-urilor cu Pfizer ale Ursulei von der Leyen, scrie European Conservative
Parchetul European ( EPPO ), un organism al UE însărcinat cu investigarea infracțiunilor financiare care implică bugetul Uniunii în statele membre și la Bruxelles, a solicitat o „procedură de soluționare amiabilă”. Această procedură – urmărită ca răspuns la planul Comisiei de a reduce bugetul EPPO – este ultima etapă juridică disponibilă înainte de litigii, dacă nu se găsește un temei comun.
Perspectiva ca o parte componentă a ansamblului instituțional să se ridice împotriva alteia evidențiază atât incoerența, cât și ilegitimitatea UE.
Scrisoarea EPPO către Comisie a fost datată 9 aprilie, dar a fost divulgată presei luni, 13 mai. În ea, șefa EPPO, Laura Codruța Kövesi, susține că reducerile bugetare planificate anunțate în februarie ar împiedica efectiv biroul să-și îndeplinească misiunea. Mai exact, Comisia a decis să reducă bugetul IT al EPPO, ale cărui costuri sunt de aproximativ 5 milioane EUR pe an.
Potrivit lui Kövesi,
Decizia unilaterală… de a înceta, la 31 decembrie 2024, prestarea serviciilor menționate către EPPO riscă ca parchetul independent al Uniunii să se afle în imposibilitatea de a-și îndeplini sarcinile și de a-și îndeplini misiunea.
Ea a adăugat că „este de sarcina” Comisiei să-și anuleze decizia și să se abțină de la orice altă decizie care ar putea pune în pericol activitatea EPPO.
Ceea ce face problema deosebit de sensibilă este faptul că Comisia Europeană și toți liderii de vârf ai UE pot fi, de asemenea, supuși investigațiilor EPPO. O anchetă actuală și în curs de desfășurare examinează detaliile Pfizergate - căutând dovezi sub forma mesajelor SMS dispărute ale Ursulei von der Leyen, folosite pentru a negocia cel mai mare acord de achiziție de vaccinuri din UE (în valoare de 1,8 miliarde de euro) cu CEO-ul farma, Albert Bourla.
Potențial cel mai mare scandal de corupție din istoria UE, Pfizergate și-a pus amprenta pe primul mandat al lui von der Leyen la cârma UE. Șeful Comisiei refuză în continuare să publice SMS-urile – în ciuda apelurilor repetate de a face acest lucru din partea Mediatorului UE – în timp ce susține că, din păcate, nu au mai rămas înregistrări ale mesajelor șterse de atunci.
Ancheta împotriva lui von der Leyen a fost lansată pentru prima dată de procurorii belgieni sub suspiciunea de „imixtiune în funcțiile publice, distrugerea SMS-urilor, corupție și conflict de interese”. EPPO, înființat în vara anului 2021, a preluat ulterior cazul.
Mai exact, investigațiile Pfizergate sunt efectuate de oficiul EPPO cu sediul în Luxemburg, care a fost, de asemenea, una dintre puținele sucursale pe care Comisia le-a vizat cu noi reduceri bugetare, potrivit unei scrisori deschise anterioare a procurorului.
Normele UE au acordat Comisiei 15 zile pentru a răspunde cererii de soluționare a lui Kövesi, înainte ca aceasta să poată aduce problema la Tribunalul UE. În ultimul moment, executivul UE a răspuns în intervalul de timp stabilit, spunând că este gata să ajungă la un acord și să continue să finanțeze departamentul IT al EPPO, dar numai „în condiții specifice”, care nu au fost dezvăluite.
Comisia Europeană este renumită pentru deficiențele sale în ceea ce privește transparența, în ciuda faptului că le reamintește în mod constant tuturor de această valoare fundamentală a UE. De exemplu, cel mai recent raport al Mediatorului European a arătat că, în mod regulat, Comisia nu răspunde la timp solicitărilor privind libertatea de informare (FOI). „Întârzierile sistemice” au fost implicate în 85% din toate cazurile anul trecut, iar peste 60% dintre acestea au necesitat mai mult de 60 de zile lucrătoare pentru a fi tratate, în ciuda termenului legal de 15.
Pe lângă investigarea instituțiilor UE, EPPO are și sarcina de a se asigura că fondurile UE sunt cheltuite corect în statele membre. În 2023, biroul a lansat peste 200 de anchete cu privire la presupusa gestionare greșită a fondurilor de recuperare a pandemiei în țările membre. EPPO nu are în mod automat jurisdicție asupra tuturor țărilor UE, dar aproape toate – cu excepția Danemarcei, Irlandei și Ungariei – au optat pentru a deveni membre, Polonia și Suedia fiind în prezent în curs de aderare.
