În țara capitalismului progresist woke, unde orice gând disident este o prejudecată ofensatoare, pluralismul a ieșit din modă. Spațiul trebuie purificat și noua morală trebuie să triumfe, scrie o cronică din Le Figaro
O revista din Franța a lansat săptămâna aceasta un apel la ajutor sub forma unui strigăt de suferință, mărturisind că este ocolită de diferitele agenții de publicitate, ceea ce ar priva-o de venituri importante. Supraviețuirea ei ar fi compromisă. Calitatea revistei s-a prăbușit în așa măsură încât diversele companii preferă acum să se abată de la ea? Desigur că nu.
În discuție: o campanie lansată de Sleeping Giants (SG), acești activiști digitali aparținând stângii progresiste care conduc o campanie permanentă de defăimare împotriva celor pe care îi consideră vinovați de deviere ideologică. Merită spus că această revistă nu este nici prima, nici ultima țintă a acestor militanți care fac din cenzură cea mai înaltă expresie a moralității într-o societate chemată să se elibereze de răul „intoleranței”.
Giganții adormiți văd lumea într-un mod destul de binar, chiar maniheist: pe de o parte, ar exista mass-media care promovează diversitatea, toleranța, deschiderea, iar pe de altă parte, cele care promovează sau transmit o viziune „conservatoare”, „reacționară”, „viziune rasistă” sau multifobă. Primul ar aparține imperiului Binelui, cel de-al doilea ar submina coeziunea socială și ar duce chiar la persecuția „minorităților”.
Pentru aceest lucru aceștia din urmă sunt acuzați că au ținut „discurs de ură”. Fără să-i interzică, ar fi necesară alungarea lor sau interzicerea lor formală, retrogradându-i la marginile orașului. Cuvântul lor ar trebui făcut structural de neauzit, pentru că ar risca să reactiveze prejudecățile înăbușite de progres. O singură declarație disidentă ar putea perturba ordinea publică. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că nu ajunge la muritorii obișnuiți.
Moralizarea societății
Metoda Sleeping Giants este binecunoscută: este metoda „name and shame” ("fă-l de rușine"). SG-urile cheamă public marile companii care fac reclamă într-un fel sau altul în mass-media, întrebându-le dacă „susțin” remarcile „de ură” care s-ar regăsi acolo. Este vorba despre a face anumite titluri atât de radioactive, atât de respingătoare, încât niciun brand nu va mai dori să le abordeze – decât dacă își schimbă linia editorială sau respinge elemente considerate toxice de stânga diversă.
Lumea corporativă, temătoare de cea mai mică controversă, nu întârzie să convingă: evită compania desemnată pentru răzbunare publică de activiștii digitali, care nu sunt străini de apariția capitalismului woke care vrea să moralizeze societatea. Mai exact, agențiile de publicitate sunt cele care decid să interzică anumite ziare, să le excludă din circuitul publicitar. Odată interzis, un ziar cu greu poate fi restabilit.
Mass-media este chemată să exercite o pedagogie constantă asupra populației, să smulgă din rădăcină prejudecățile reziduale din populație.
Este o întreprindere de purificare civică a spațiului public, de curățare etică sau, ca să folosim un termen mai vechi, de ostracism, sau epurare. Pluralismul este demodat. Mass-media este chemată să exercite o pedagogie constantă asupra populației, să dezrădăcineze prejudecățile reziduale din populație, exercitând și o funcție de vigilență față de eventuala revenire în spațiul public a replicilor pe care bunele moravuri incluzive le interzic.
În parametrii stabiliți de ideologia dominantă trebuie să aibă loc conversația civică, iar „derapajele” vor fi aspru sancționate de controlorii circulației ideologice. Gardienii dogmei vor repeta că libertatea de exprimare nu constă în a putea spune ceea ce dorești. Unele afirmații nu sunt opinie, ci infracțiune, a cărei sferă continuă să se extindă.
„Decretează ceea ce poate deveni un scandal public”
Semn al unei perversiuni incontestabile, acest apel la alungare socială pretinde a fi exercitat în numele libertăţii de exprimare. Sleeping Giants explică astfel că și-o exersează pe a lor, implorând agenții de publicitate să se disocieze de remarcile „scandaloase” ale presei demonizate. Ei își exercită libertatea de exprimare explicând că devianții ideologici ar trebui condamnați la privațiuni financiare.
Puterea presei, dacă putem folosi această formulă, aparține celor care pot decreta ce poate deveni scandal public și ce nu. Când se decretează scandalul, toți sunt chemați să depună un jurământ de credință față de regim spunând că sunt scandalizați, ceea ce face posibilă reînnoirea interdicțiilor ideologice care constituie regimul progresist. Cei care sunt de acord să colaboreze cu mass-media interzisă se vor desemna ca ținte pentru viitoarele campanii de calomnie.
Istoria ispitei totalitare continuă în Occident, dar și cea a disidenței. Astăzi, doar prin capacitatea de a face față Sleeping Giants-lor și celor care sunt inspirați de metoda lor, ne putem arată curajul altfel vom avea confirmarea declinului Occidentului.
