Cel puțin 195 de oameni au murit în Germania și Belgia, în urma inundațiilor din ultimele zile, însă Țările de Jos (Olanda), țară care se învecinează atât cu Belgia, cât și cu Germania, deși lovită și ea de inundații, nu a înregistrat niciun deces. Ziariștii de la CNN au încercat să afle motivul pentru care în Țările de Jos s-a reușit evitarea pierderilor de vieți omenești.
Alerte ignorate
Prima problemă observată de jurnaliști atât în Germania, cât și în Belgia se referă la faptul că nu a existat o comunicare foarte bună între specialiști, administrație și populație.
Serviciul de gestionare a situațiilor de urgență Copernicus a declarat că a trimis peste 25 de avertismente pentru anumite regiuni din bazinele fluviului Rin și Maas în zilele care au precedat inundațiile, prin intermediul sistemului european de conștientizare a inundațiilor (EFAS), cu mult înainte ca ploile abundente să declanșeze inundațiile fulgerătoare.
Cert este că puține dintre aceste avertismente timpurii au ajuns și la locuitori. „A existat în mod clar o defecțiune gravă în comunicare, care în unele cazuri a costat viața oamenilor”, a declarat pentru CNN Jeff Da Costa, cercetător doctor în hidrometeorologie la Universitatea din Reading din Regatul Unit.
Da Costa se concentrează pe sistemele de avertizare împotriva inundațiilor în cercetările sale. El spune că a observat săptămâna trecută un decalaj între avertismentele meteo emise de oamenii de știință și acțiunile întreprinse efectiv de către persoanele responsabile pe teren. „Oamenii, inclusiv familia mea, (n.r. părinții săi locuiesc în Luxemburg) au fost lăsați în voia lor, fără nicio indicație cu privire la ce să facă. Nu le-au oferit nicio ocazie să se pregătească”, a spus el.
”Avertismentele împotriva inundațiilor nu pot opri o inundație”
În valea Ahr, o zonă deosebit de inundată din vestul Germaniei, înalți oficiali au declarat pentru CNN că au fost emise avertismente înainte de dezastru, dar au spus că mulți locuitori nu i-au luat suficient de serios. Primarul din Schuld, un oraș pitoresc din statul german Renania-Palatinat, Helmut Lussi, a declarat că inundația a fost cu totul imprevizibilă, subliniind faptul că orașul a trecut prin doar două inundații puternice, în 1790 și 1910. „Cred că sistemele de protecție împotriva inundațiilor nu m-ar fi ajutat, pentru că nu puteți calcula acest lucru, ce se întâmplă cu râul Ahr când primește astfel de mase de apă”, a declarat el reporterilor în weekend.
Da Costa susține că declarația primarului arată că acesta nu înțelege ce poate face o bună planificare și un bun management. „Oamenii ar trebui să aibă în vedere faptul că, deși avertismentele împotriva inundațiilor nu pot opri o inundație, ele pot ajuta oamenii să se mute singuri, precum și bunurile lor, în siguranță”, a spus el.
Da Costa susține că pe măsură ce evenimentele meteorologice extreme devin mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, orașe precum Schuld trebuie să-și intensifice planificarea. „În vremuri de criză, toată lumea trebuie să știe ce trebuie să facă. De aceea repetăm evacuările de incendiu din clădiri, chiar și atunci când nu ne așteptăm să existe un incendiu”, a spus el.
Și în Belgia comunicarea și organizarea par să fi fost probleme. Primarul din Chaudfontaine, un oraș din provincia Liège, a declarat că a primit o „alertă portocalie” care îl avertizează cu privire la apele în creștere, dar a argumentat că ar fi trebuit să fie roșu mai devreme. „Am putut vedea cum materialul disponibil nu a fost adaptat la situațiile pe care le-am văzut. Mă gândesc în special la elicoptere care nu au putut funcționa în zonă”, a declarat primarul Daniel Bacquelaine pentru radiodifuzorul belgian RTBF. „Salvarea ambarcațiunilor a fost absolut esențială și a trebuit să apelăm la sectorul privat pentru bărci cu suficientă putere motorie și oameni care să le piloteze”.
Lecția olandeză
În Țările de Jos, chiar la granița cu zonele devastate de inundații din Germania și Belgia, imaginea este complet diferită. Olanda a cunoscut și ea în ultimele zile precipitații extreme – deși nu la fel de grele ca cele din Germania și Belgia – și nu a scăpat nevătămată. Însă orașele sale nu au fost în întregime scufundate și, ce e cela mai important, nici o persoană nu a murit. Oficialii au fost mai bine pregătiți și au reușit să comunice cu oamenii rapid, a declarat profesorul Jeroen Aerts, șeful departamentului pentru riscuri de apă și climă de la Universitatea Vrije din Amsterdam. „Am văzut mai bine valul și am observat spre ce se îndreaptă”, a declarat Aerts pentru CNN.
Istorie îndelungată în gestionarea apei
Olanda are o istorie îndelungată în ceea ce privește gestionarea apei, iar succesul în fața acestui dezastru ar putea oferi lumii un plan privind modul de gestionare a inundațiilor, mai ales că se așteaptă ca schimbările climatice să facă evenimentele de ploaie extremă mai frecvente.
Țara se luptă cu marea și râurile umflate de aproape un mileniu. Trei mari râuri europene – Rinul, Meusa și Scheldt – își au deltele în Țările de Jos și, cu o mare parte din terenul său sub nivelul mării. Guvernul spune că 60% din țară este expusă riscului de inundații. Cu toate acestea, infrastructura sa de gestionare a apei este printre cele mai bune din lume – implicând ziduri uriașe cu brațe mobile de mărimea a două terenuri de fotbal, dune de coastă care sunt întărite cu aproximativ 12 milioane de metri cubi de nisip pe an și lucruri simple, precum și râurile îndiguite care permit mai mult spațiu pentru a se umfla.
Puterea constă în organizare
Puterea acestei țări, susțin jurnaliștii, constă în mare măsură în organizarea sa. Infrastructura țării este administrată de o ramură a guvernului dedicată exclusiv apei, Direcția Generală Lucrări Publice și Gospodărirea Apelor, care se ocupă de aproximativ 1.500 de kilometri de apărare artificială. Pe lângă asta, problemele de apă ale țării sunt gestionate de o rețea de organisme alese la nivel local, a căror singură funcție este de a îngriji toate apele, de la problemele legate de inundații până la apele reziduale, a spus Aerts. Prima dintre aceste instituții locale a fost înființată în orașul Leiden în 1255.
Site-ul agenției de gestionare a apei rezumă simplu și clar ce încearcă să facă: „Plouă mai mult, marea crește, iar râurile trebuie să aducă din ce în ce mai multă apă (…) „Protejarea împotriva inundațiilor este și rămâne esențială”, scrie pe site-ul instituției.
