Pentru a oferi o alternativă la proiectul energetic Nord Stream 2 care va transporta gazul rusesc prin Marea Baltică în Germania, SUA sunt hotărâte să finanțeze proiecte energetice în centrul și estul Europei.
Anunțul a fost făcut încă din februarie 2020, când secretarul de stat Mike Pompeo a subliniat că SUA vor aloca un miliard de dolari țărilor din estul și centrul Europei pentru a asigura independența politico-energetică față de Rusia. Vizate sunt țările din Inițiativa celor 3 Mări (I3M), printre care și România, Ungaria, Polonia sau Țările Baltice.
În contextul conflictului privind proiectul energetic Nord Stream 2, SUA au avertizat de mai multe ori despre dependența îngrijorătoare a UE față de gazul rusesc, asumându-și public misiunea de a bloca acest proiect. Una dintre principalele măsuri a fost dictarea de sancțiuni pentru companiile care participă la construirea conductei, scrie Handelsblatt.
Poziția SUA este sprijinită oficial și de Polonia, care se teme că acest proiect va întări influența deja mare a Rusiei pe piața energetică, notează Clean Energy Wire.
Proiectul trebuia finalizat la începutul acestui an, însă sancțiunile impuse de administrația Trump au obligat unele companii să sisteze lucrările.
Investiția de 110 miliarde de dolari a fost finanțată de Gazprom (aproape jumătate), restul fiind companii din UE. Compania Nord Stream a fost înregistrată în Elveția, subcontractantul principal fiind o firmă elvețiano-olandeză.
Astfel rușii și-ar atinge obiectivul de a furniza gaze naturale în UE prin evitarea Ucrainei.
Gazprom asigură o treime din necesarul de gaze naturale al Europei. Grupul rus aprovizionează Europa cu gaze naturale prin trei rute principale: conductele din Ucraina, ruta Yamal-Europe, via Belarus şi Polonia, precum şi gazoductul Nord Stream, care face legătura între Rusia şi Germania, via Marea Baltică.
Miza pe GNL?
La începutul anului, Parlamentul European a dat undă verde pentru finanțarea proiectelor privind Gazul Natural Lichefiat (GNL), ca o alternativă disperată pentru exploatările de resurse fosile, în special cărbune. Pregătită deja pentru acest pas, Germania urmează să inaugureze trei terminale la Brunsbüttel, Wilhelmshaven și Stade pentru importul de GNL, în special din SUA.
Guvernul german consideră această măsură drept o contribuție importantă la securitatea energetică internă, într-un moment în care încearcă să pună capăt exploatărilor de cărbune și a producției de energie nucleară. Organizațiile de mediu din Germania se opun însă vehement acestei inițiative, în contextul în care aceste trei terminale ar fi o investiție nejustificată în infrastructură pentru gaz din surse fosile.
“În mod cert vom avea nevoie de gaz în perioada de tranziție, însă pe termen lung aceasta este parte din problemă, nu din soluție”, a declarat pentru Deutsche Welle Sascha Muller-Kranner, director al Environmental Action Germany (DUH). Producția de gaz reprezenta 24% din mixul energetic al țării in 2018, ceea ce îi face pe activiștii de mediu să atragă atenția asupra faptului că este mai mult decât suficient.
Germania importă gaz din Rusia și Norvegia, însă cele trei terminale noi ar deschide piața pentru GNL din alte colțuri ale planetei.
Gazul natural lichefiat (GNL) este gaz natural (predominant metan, CH4, cu un amestec de etan C2H6) care a fost răcit în formă lichidă pentru ușurința și siguranța depozitării sau transportului fără presiune. Ea necesită aproximativ 1/600 din volumul de gaze naturale în stare gazoasă.
Tunurile pe fracking
Administrația Trump a mizat masiv pe metodele de fracking, iar surplusul de producție ar urma să ajungă și în Germania. “Importul de GNL a fost mereu pe ordinea de zi, însă nu a fost niciodată pus în aplicare, nefiind rentabil din punct de vedere economic. Este interesant că iar se vorbește despre asta și nu știu de ce tocmai acum apar acești investitori. Este tot mai evident că SUA forțează Europa să importe GNL”, a adăugat Kraenner.
Coordonatorul guvernului federal pentru industria maritimă, Norbert Brackmann, consideră că importul de gaz natural lichefiat va asigura nu doar securitatea energetică și diversificarea furnizorilor, ci și un nou combustibil pentru vapoare, adică un transport maritim mai curat și mai verde.
“Reducem considerabil emisiile, nu doar cele de CO2, ci și sulf și microparticulele de praf fin, de care am putea scăpa în totalitate. Folosirea GNL este o contribuție semnificativă la protecția climatică internațională”, susține Brackmann.
Părerea sa nu este împărtășită de Andy Gheorghiu, consultant politic și activist al Food and Water Europe. El consideră că în mare măsură gazul lichefiat va fi retransformat din lichid în gaz sau va ajunge în industria petrochimică cu un consum de energie uriaș în cadrul procesului. Gheorghiu acuză guvernul german de lipsă de onestitate în combaterea schimbărilor climatice, prin sprijinirea și subvenționarea terminalelor de GNL.
“Avem nevoie de o tranziție reală de la combustibilii fosili, inclusiv gaz. Industria încearcă cu disperare să ocupe această ultimă piață prin promovarea ei ca una curate și verde. Doar că nu e adevărat”, a subliniat Gheorghiu, pentru DW.
Reprezentanții terminalului de la Brunsbuttel cer și o extindere a infrastructurii GNL prin promisiunea că va fi alimentată și cu gaz bio sau sintetic. “Dacă investim în acest moment într-un terminal GNL și în expansiunea infrastructurii GNL atunci obținem în viitor o infrastructură care poate fi folosită pentru surse energetice care să nu afecteze mediul”, consideră Katja Freitag, purtător de cuvânt al German LNG Terminal.
Nu e de acord
Andy Gheorghiu este însă de altă părere. “Terenul agricol trebuie folosit pentru producerea de hrană nu pentru surse de energie. Biogazul nu este o soluție pe termen lung în Europa”, a adăugat Gheorghiu, care e sceptic în privința posibilității ca o infrastructură GNL să transporte ulterior gaz sintetic.
Activiștii de mediu resping cu fermitate importul de GNL din SUA, acuzând ca acesta a fost obținut în urma frackingului, o metodă de extracție neagreată, în unele țări chiar interzisă, inclusiv în Germania. Pe de altă parte la sosirea gazului în terminalul din Germania, nimeni nu va putea dovedi cât din el s-a obținut inițial prin fracking și cât prin metode acceptate în UE.
“”În Germania am interzis frackingul din cauza riscului de cutremure, însă am deschis piața europeană pentru gazul natural, iar fiecare e liber să cumpere gazul de unde vrea și să își aleagă și propria rută de transport”, mai scrie sursa citată.
Subiectul este controversat și în SUA. Karin Feridun, co-fondatoarea organizației de mediu “Better Path Coalition” militează pentru energie curată în statul Pennsylvania, puternic afectat de fracking.
“Contaminare iremediabilă a pânzei freatice, eroziune extremă, terenuri pierdute pentru infrastructură, puțuri dezafectate, scurgeri de metan, poluare fonică, cazuri de îmbolnăvire, inclusiv cancer. Dar e foarte greu să comunici asta unor oameni care nu sunt direct afectați. Nici nu au ideea cum distruge frackingul o întreagă comunitate”, a precizat Feridun.
Ea face apel la cei care nu se simt responsabili pentru ce se întâmplă în SUA, să ia în considerare măcar obiectivele climatice globale periclitate de frackingul hidraulic, scurgerile de metan, un gaz cu efect de seră mult mai puternic. Când vorbim de schimbările de climatice, ce se întâmplă în Pennsylvania nu rămâne în Pennsylvania. Devenind clientul nostru, devii nu doar responsabil, ci și în mod cert vinovat”.
