La 96 de ani, Giuseppe Paterno s-a confruntat cu multe provocări de-a lungul vieții: sărăcie în timpul copilăriei, război și, mai recent, pandemia cauzată de noul coronavirus. Însă acum a trecut examenul care l-a consacrat drept cel mai în vârstă absolvent universitar din Italia, relatează Reuters.
Fost muncitor la căile ferate, Paterno a pășit săptămâna aceasta pentru a-și primi diploma și tradiționala coroană cu lauri acordată studenților italieni la ceremonia de absolvire în aplauzele familiei, profesorilor și celorlalți studenți mai tineri decât el cu peste 70 de ani.
„Sunt o persoană normală, ca multe altele”, a declarat acesta când a fost întrebat cum este să termini studiile universitare atât de târziu în viață, adăugând că „în ceea ce privește vârsta i-am depășit pe toți ceilalți dar nu am făcut-o de dragul acestui lucru”.
Cu 90 de ani deja împliniți când s-a înscris la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din Palermo, bărbatul a relatat că a crescut iubind cărțile dar că nu a avut niciodată ocazia de a studia.
„Am zis că e acum sau niciodată așa că în 2017 m-am hotărât să mă înscriu”, a declarat acesta pentru Reuters din confortul apartamentului său din orașul sicilian Palermo pe care acum rareori îl mai părăsește datorită fragilității sale.
„Am înțeles că e puțin cam târziu să urmez o linie de studiu de trei ani dar mi-am spus hai să văd dacă o pot face”, a adăugat acesta.
Miercuri, acesta a absolvit cu onoarea suplimentară de a fi primul din clasa sa.
Crescând într-o familie săracă din Sicilia în anii de dinaintea Marii crize economice, Paterno a primit doar o educație de bază la școală. Acesta s-a alăturat marinei italiene și a luptat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial înainte de a lucra la căile ferate, acesta însurându-se apoi și crescând doi copii.
Într-o societate concentrată pe reconstrucție după război, munca și familia au fost prioritățile sale dar Paterno a vrut să învețe și a terminat liceul la vârsta de 31 de ani, dorindu-și mereu să meargă mai departe.
„Cunoașterea este ca o valiză pe care o car cu mine, este o comoară”, a declarat acesta.
Ca student, a scris eseuri la mașina de scris pe care mama sa i-a făcut-o cadou când a ieșit la pensie de la căile ferate în 1984. A ignorat Google și a evitat petrecerile aruncate de colegii săi în vârstă de 20 de ani care l-au aplaudat călduros la ceremonia de absolvire.
Paterno a mărturisit că s-a simțit puțin neliniștit din cauza apelurilor video care au înlocuit cursurile în persoană la universitate după izbucnirea pandemiei dar a afirmat că boala în sine nu l-a speriat după ce a luptat în război și toate celelalte prin care a trecut.
„Toate acele lucruri ne-au făcut mai puternici, toți din grupul meu care sunt încă în viață”, a declarat acesta, adăugând că „nu ne-a speriat prea tare”.
În ceea ce privește planurile de viitor acesta a declarat că nu urmează să se oprească acum că a absolvit.
„Proiectul meu pentru viitor este să mă dedic scrisului și vreau să revizitez toate textele pe care nu am reușit să le explorez”, a declarat Giuseppe Paterno.
