Germania este motorul Uniunii Europene, iar ascensiunea ei economică şi pe timp de criză poate fi pusă pe seama unui secret simplu: un sistem de învăţământ sănătos şi productiv.
Un rol fundamental în această ecuaţie îl ocupă landul Baden-Wurttemberg (10,8 milioane de locuitori). De ce?
Fiindcă aici sistemul de învăţământ a contribuit decisiv la o rată a şomajului scăzută, comparativ cu cea naţională şi mai ales din Uniunea Europeană, dar şi un PIB crescut, în comparaţie cu media din Germania şi cea din UE.
Nu întâmplător landul Baden-Wurttemberg (BW) este un magnet şi pentru studenţii din afara Germaniei. În medie între 8 şi 20 de studenţi se bat pe un loc la cele peste 70 de universităţi de stat din BW.
Un student din opt este din străinătate, inclusiv din ţara noastră. Avantajul cert este că toate universităţile de stat în BW nu percep nici un fel de taxă de şcolarizare.
Bugetul total al landului BW este de peste 40 de miliarde de euro, iar pentru educaţie, landul alocă şi peste 30%. Banii se duc atât spre învăţământul superior, cât şi spre cercetare.
Aproape toate universităţile de stat din BW au trei componente în bugetul propriu: fonduri alocate de Guvernul federal german, fonduri alocate de Guvernul landului BW şi fonduri absorbite de la Uniunea Europeană.
O regulă de aur pentru a menţine rata scăzută a şomajului în BW este ca universităţile de stat, în colaborare cu institutele de statistică şi previziune economică, să ia în calcul un număr de locuri pentru studenţi în concordanţă cu cererea reală de pe piaţa muncii în următorii 3-5 ani, când studentul îşi va termina studiile.
Cerinţele pentru studenţii din străinătate: o notă cat mai mare la examenul de bacalaureat şi un certificat care să ateste cunoştinţele de limba germană.
Pentru a atrage şi mai mulţi studenţi, universităţile din BW au lansat numeroase specializări în limba engleză sau variante în care studentul poate opta să studieze anumite materii în engleză şi altele în germană.
Un caz aparte este cel al Universităţii Cooperative de Stat din Baden Wurttemberg (DHBW).
Un sistem inovator, adaptat după modelul american, care ar trebui să fie aplicat într-un viitor nu foarte îndepărtat şi în România. DHBW, cu sediul central în capitala BW, Stuttgart, are trei campusuri şi nouă facultăţi pe teritoriul BW.
Modelul pare complicat, dar este în esenţă simplu. Persistă cerinţele de bază, atestat de limbă+notă mare la bacalaureat, dar condiţia inovatoare este că admiterea la universitate se face doar după prezentarea unui contract semnat între student şi o companie germană.
Practic, prin acest contract, universitatea are garanţia că studentul va fi deja plasat în piaţa muncii la terminarea studiilor. Contractul se negociază individual între student şi companie.
Conform preşedintelui DHBW, Joachim Weber, studentul va fi remunerat pe perioada celor trei ani cu un salariu lunar cuprins între 750 şi 1.200 de euro.
Compania nu are nici o relaţie financiară cu universitatea, iar studentul fiind la o universitate de stat este în continuare scutit de plata oricărei taxe de şcolarizare.
Anul de studiu este format din două semestre de şase luni: trei luni de asimilare a cunoştinţelor teoretice în cadrul universităţii, urmat de trei luni de practică aplicativă la compania cu care este sub contract.
Vacanţa se negociază tot prin contract, de obicei ea fiind de două săptămâni în perioada practicii.
După şase luni, compania are dreptul să rezilieze unilateral contractul dacă nu este mulţumită de implicarea sau de notele studentului, acesta riscând exmatricularea de la universitate.
Dacă după şase luni nu se întâmplă nimic, contractul nu poate fi reziliat decât în cazul în care studentul nu reuşeşte să adune numărul de credite necesar pentru trecerea într-un an superior.
După finalizarea studiului, contractul încetează automat, iar studentul are la rândul lui dreptul să opteze pentru o firmă mai bună.
“Această formă de învăţământ a debutat în 2009, iar numărul studenţilor este în creştere de la an la an. Colaborăm cu peste 9.000 de companii, cele mai multe mici şi mijlocii, 2.000 dintre ele având sediul în Stuttgart. Există o permanentă comunicare pe axa companie-student-universitate. Primim şi oferim feed-back imediat”, spune Weber.
După finalizarea celor trei ani de studiu, multe companii nu recomandă studenţilor un program de masterat.
Studenţii sunt monitorizati în perioada practicii astfel încât să execute la companii exact ceea ce învaţă la şcoală, iar la şcoală să înveţe lucrurile de care au cu adevărat nevoie în cariera lor.
Studenţii trebuie să îşi anunţe intenţia de a urma diversele specializări din cadrul acestei universităţi cu un an în avans.
“Sunt companii care au imediată nevoie de forţă de muncă calificată. Salariul unui inginer la o astfel de companie poate ajunge la 2.500-3.000 de euro încă din primii ani de la terminarea studiilor. Sunt şi companii mari, precum Porsche, unde există 800 de aplicaţii pentru un loc de muncă. Evident că în aceste cazuri, compania face o evaluare a candidaţilor în avans, iar la noi ajung în final doar cei cu adevărat de valoare”, mărturisesc mai mulţi profesori de la DHBW.
