Ilici Ramirez Sanchez, zis și Carlos Șacalul, a fost condamnat marți la închisoare pe viață pentru atentatul de la Drugstore Publicis din Paris, care s-a soldat cu moartea a două persoane și rănirea altor 34, în septembrie 1974.
Carlos, în fața instanței, la Paris. Desen publicat de cotidianul francez Le Monde
Curtea din Paris a urmat linia pedepsei celei mai severe din dreptul francez pentru Carlos, apreciind că toate elementele acumulate în timpul anchetei converg către acesta, în timp ce apărarea a pledat achitarea lui.
Avocații lui Carlos au fost extrem de activi, de la începutul procesului, acum 15 zile, denunțând componența Curții, fără un juriu popular, absența a numeroși martori și chiar procesul însuși, calificat drept absurd, la peste 40 de ani de la comiterea faptelor, scrie Le Monde.
În vârstă de 67 de ani, Carlos Șacalul a fost arestat în Sudan în august 1994 de serviciile secrete franceze. A fost condamnat deja de două ori la închisoare pe viață: în 1997 pentru uciderea a doi polițiști francezi și a informatorului lor, în 1975, la Paris și apoi în 2011 (pedeapsă confirmată în iunie 2013) pentru complicitate la patru atentate care s-au soldat cu moartea a 11 persoane și rănirea altor peste 150, în 1982 și 1983.
Într-un interviu publicat în 1979 într-o publicaţie arabă, Carlos recunoştea că el a aruncat grenada în magazin. În cursul constituirii dosarului pentru actualul proces, teroristul a contestat însă faptul că ar fi acordat acel interviu. Contestat a fost însuşi procesul deschis acum. În opinia unuia dintre cei cinci avocaţi ai lui Carlos, "faptele sunt prescrise de mult". În plus, acesta a argumentat că procedura a fost anulată de două ori, în 1989 şi în 1999. În urma unei adevărate bătălii procedurale, justiţia a respins însă aceste argumente.
În sala de audienţe a tribunalui, bine îmbrăcat şi zâmbitor, ca de obicei provocator, Carlos şi-a asumat de la bun început trecutul în numele "revoluţiei".
Carlos, figură emblematică a terorismului ultrastângist din anii 1970, considerat un geniu al răului, este implicat și în acțiuni cu caracter terorist comandate de regimul comunist din România.
Rămase perplexe în fața unei justiții care se face atât de târziu, adică după 43 de ani, și deziluzionate în fața unui inculpat lipsit de empatie, multe dintre victime au decis să nu asiste la proces, scrie cotidianul francez La Croix.
Guillaume Denoix de Saint Marc, președintele Asociației victimelor franceze ale terorismului (AFVT) a explicat, pentru La Croix, de ce multe dintre victimele lui Carlos nu se vor prezenta pentru a asista la proces.
”Victimele salută, evident, faptul că se face dreptate și că terorismul nu va rămâne nepedepsit. Numai că aceste audieri vin prea târziu și anumite victime nu prea au chef să se cufunde din nou în acea atmosferă a acelor ani teribili”, a declarat acesta, potrivit la-croix.fr.
El nu a arătat niciodată vreo empatie față de victime. ”A luat de două ori condamnare pe viață și nu va ieși probabil niciodată din închisoare, ultima armă care i-a rămas este puterea de a le face rău părților civile. Nu a spus niciodată vreo vorbă despre victim și nu vrea decât să provoace, pentru a atrage mai mult atenția asupra sa”, declara un magistrat familiarizat cu dosarul.
Ramirez a fost cel mai căutat fugar din lume în timpul Războiului Rece, când a orchestrat mai multe atacuri asupra unor ținte occidentale de nivel înalt, între care și o luare de ostatici soldată cu morți în 1975 la sediul Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) din Viena.
El a fost arestat în Sudan în 1994, iar de atunci se află în detenție în Franța.
Carlos Șacalul a fost judecat timp de trei săptămâni la Paris în acest nou proces de către o instanță special formată pentru acest atentat de acum 43 de ani, cel mai vechi care îi este imputat de justiția franceză și ultimul pentru care este inculpat în Franța.
În 1980, Carlos Șacalul ar fi trebuit să îl ucidă pe fostul adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE), Ion Mihai Pacepa, care în 1978 a fugit din România lui Nicolae Ceaușescu, obținând azil și protecție din partea Statelor Unite.
Fuga lui Pacepa a dat peste cap întreaga rețea de spioni a României, fiind o palmă dată regimului comunist, mai ales prin faptul că acesta a expus în Occident detalii despre dictatura comunistă din România. Consilier apropiat al preşedintelui Ceauşescu şi director adjunct al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), Pacepa era un cunoscător din interior al sistemului şi al aspectelor secrete ale biografiilor membrilor conducerii Partidului Comunist.
La o lună după fuga sa, Pacepa a fost condamnat la moarte în contumacie pentru „trădare, dezertare şi refuz de a se întoarce în patrie”.
Carlos Șacalul ar fi trebuit să îl ucidă pe Pacepa pe teritoriul Statelor Unite.
