Li Peng, premier al Chinei între 1988 și 1998, a murit, la vârsta de 90 de ani. Anunțul a fost făcut de mass-media oficiale chineze, care precizează că acesta a încetat din viață în urma unei maladii pentru care tratamentul s-a dovedit ineficient.
Agenția de presă oficială chineză, Xinhua, l-a salutat drept ”un membru excepțional al Partidului Comunist chinez”, dar Li Peng este cunoscut în lumea întreagă pentru că a fost unul dintre principalii artizani ai represiunii sângeroase a manifestanților din Piața Tiananmen din Beijing, în 1989.
La 20 mai 1989, Li Peng, aflat în fruntea guvernului chinez de aproape un an, intră în istorie proclamând legea marțială.
În noaptea de 3 spre 4 iunie 1989, soldaţi şi vehicule blindate au pus capăt mişcării studenţilor care ocupaseră Piaţa Tiananmen din inima Beijingului timp de o lună şi jumătate. Manifestanţii cereau stoparea corupţiei şi o deschidere democratică.
Bilanţul acestei represiuni, care a provocat o puternică condamnare internaţională, este estimat la sute, chiar peste o mie de morţi.
Dacă rolul său de atunci a fost și este în continuare salutat de regimul chinez, în restul lumii Li Peng este cunoscut drept ”Călăul de la Beijing”, exact pentru acest rol jucat în masacru, reamintește BBC.
Li Peng s-a menținut în post timp de aproape un deceniu după aceste evenimente care au făcut ca el să fie detestat de o mare parte dintre chinezi, scrie atlantico.fr.
Decizia de a recurge la forță a fost una colectivă, dar Li Peng nu a reușit niciodată să se debaraseze de eticheta de ”Călăul din Beijing”. Ea îl va urmări până la sfârșitul carierei politice oficiale, în 2003, deplasările sale în străinătate suscitând manifestații de protest, precum cea de la Paris, din 1996.
A rămas 15 ani membru permanent al biroului politic al Partidului Comunist Chinez (PCC), instanța conducătoare a țării, ocupând în anii 1990 rangul de numărul doi, imediat după președintele Jiang Zemin, scrie ledevoir.com.
Evenimentele de atunci de la Beijing rămân unul dintre subiecte tabu în China continentală, fiind interzis să apară în cărţi, manuale şcolare, filme şi pe internet.
”În cursul tulburărilor politice din primăvara și vara lui 1989, tovarășul Li Peng a luat măsuri decisive pentru a stopa dezordinea și a potoli tulburările contra-revoluționare”, a comentat agenția China Nouă.
”El a stabilizat situația internă și a jucat un rol important în această luptă majoră pentru viitorul partidului și al țării”, a subliniat agenția, reproducând argumentele PCC, potrivit cărora ordinea socială era indispensabilă pentru a se putea continua dezvoltarea economică.
Li Peng însuși și-a apărat deseori decizia de a-i fi evacuat pe manifestanți prin folosirea forței.
”Fără aceste măsuri, China s-ar fi confruntat cu o situație și mai rea decât în fosta URSS sau în Europa de Est”, a declarat el în 1994, în timpul unei vizite în Austria, într-o vreme în care izolarea Chinei care urmare a evenimentelor din 1989 începuse să se estompeze, scrie atlantico.fr.
Partidul Comunist Chinez (PCC) încă prezintă oficial manifestanţii din Piaţa Tiananmen ca "o mică minoritate de persoane care au provocat tulburări contrarevoluţionare".
Familiile manifestanţilor ucişi în 1989 au cerut recent preşedintelui Xi Jinping să le "reabiliteze" rudele, potrivit Le Figaro.
După ce a părăsit Guvernul în 1998, Li Peng a mai fost președinte al Parlamentului chinez până în 2003.
Originea acestei longevități politice excepționale se află probabil în tinerețea sa, petrecută în umbra celui mai fin lider politic pe care l-a cunoscut PCC, scrie ledevoir.com.
Născut în octombrie 1928 într-o familie originară din Sichuan, din sud-vestul țării, Li Peng este înfiat la vârsta de 3 ani de liderul comunist Zhou Enlai, viitor premier al Republicii Populare Chineze, după moartea tatălui său, ca ”martir al Revoluției”.
A intrat în PCC la vârsta de 17 ani și a plecat la Moscova în 1948, pentru studii de inginerie și hidroelectricitate. După șapte ani de absență, revine în China, pentru a lucra în sectorul energetic.
Ulterior a devenit ”părintele” barajului celor trei defileuri pe cursul fluviuluiYangtse, cel mai mare din lume la momentul dării sale în folosință în 2009.
În timpul Revoluției culturale (1966-1976), influența familiei sale adoptive l-a salvat de la intrarea în rândurile Gărzilor Roșii. 1979 marchează începutul ascensiunii sale în ierarhia Partidului și a Guvernului. Devine ministru al Energiei Electrice, apoi premier în 1987.
În fața manifestațiilor studențești din 1989, acest conservator militează pentru acțiune fermă, alături de numărul unu al regimului, Deng Xiaoping.
După două zile de la proclamarea legii marțiale, Li Peng i-a primit pe liderii studenților, care i-au tăiat cuvântul într-un moment suprarealist, difuzat în direct la televiziune. Dar decizia de a interveni în forță era deja luată.
În anii care au urmat represiunii, Li Peng a făcut eforturi pentru a relativiza rolul jucat de el, prezentându-se drept un simplu executant al ordinelor lui Deng Xiaoping, mort în 1997, dacă este să ne luăm după extrase din jurnalul său, apărute în 2010.
Dar în documentele secrete ale PCC date publicității în 2001 în Statele Unite, sub denumirea ”Tiananmen Papers”, Li Peng apare, din contră, drept instigatorul represiunii, făcând eforturi să îl convingă pe Deng Xiaoping să trimită tancuri în piață. Autenticitatea acestor documente nu a fost niciodată dovedită.
