Stadionul Veseliei

În vara  anului 1939, la 13 august, pe stadionul Veseliei (acum Electromagnetica) care aparținea Ministerului Muncii, s-a organizat o petrecere câmpenească a muncitorilor din industriile de pielărie și încălțăminte. Cum era tradiția, a fost  aleasă și „Regina Muncii”, o oarecare Elena Petrescu, textilistă la  fabrica „Jaquard”.

La final, câștigătoarea a spus doar atât: „Mulțumesc proletariatului conștient de  eforturile făcute pentru apărarea libertății. Cerem pâine și dreptate, intrarea în legalitate.” Între admiratorii  din mulțime, un tinerel subțirel și nu prea înalt (1), aplauda vădit  tulburat. Numele său? Nicolae Ceaușescu.

Avea 21 de ani și cunoscuse deja rigorile legii penale, fiind un comunist turbulent. În 1933, la numai 15 ani, fusese  arestat întâia oară, iar în iunie 1936 Tribunalul Militar Brașov (2) îl condamna la 2 ani închisoare, o amendă și 1 an interdicție de a părăsi comuna natală Scornicești.

Înainte de  agapa muncitorească, Tribunalul Militar București îl  găsise vinovat, dar în  contumacie, și-i aplicase încă o pedeapsă de 3 ani (va fi prins abia în 1940 și va fi încarcerat la Jilava). Nu peste multă vreme, în 1946, el va ajunge deputat de Olt (3), iar în 1947 se va căsători cu „Regina Muncii”, pe care o va transforma mai târziu în... Regina României. Se încheia astfel idila începută  pe plaiul Veseliei... 

S-au scurs din 1939 cogeamitea  anii, vreo 79 la număr, momentul acela istoric nu-i imortalizat în niciun fel,  puțini îl știu, de altfel. În alte țări, oficialitățile ar fi făcut mare tărăboi  pe seama istorioarei cu pricina, astfel încât  turiștii  să se îngrămădească să viziteze locul  legendar. Stadionul este încă în picioare, a scăpat, deocamdată, de lăcomia samsarilor imobiliari. Pe terenul  încă bine îngrijit de niște gospodari cu inimă, învață tainele fotbalului   grupele de prichindei ale unor școli particulare. În lipsa maidanelor  de altădată, micuții vin aici și visează să devină Messi sau Ronaldo. Părinții  îi  veghează ocrotitor din tribună  și nădăjduiesc  că odraselele lor vor cunoaște gloria și bogăția. Împlinirea prin sport.

Mă uit  atent  la puișorii ăștia de om. Câțiva dau semne de obezitate, alții aleargă împiedicat,  doar doi-trei sunt mai răsăriți, cu  deprinderi pentru  performanță. Sunt și ei victimele tehnologizării, prizonierii telefoanelor inteligente și a rețelelor de socializare. Acolo, sigur, zburdă în voie, pe când mingea îi încurcă, îi stingherește. Dar ei sunt inocenți, noi, părinții, i-am  mânat  pe o potecă înfundată, din dorința noastră bolnavă de a le oferi o viață ușoară.

Pe o latură a gardului împrejmuitor, a înflorit  un cireș  sălbatic. Este de-o frumusețe păgână pe fundalul clădirilor jerpelite. Aerul miroase a dulceață, a vrajă. Cândva, pe postața aceasta de iarbă,  junele Nicolae Ceaușescu, cam necioplit și bâlbâit, se amoreza maladiv de Elena Petrescu, „Regina Muncii”... Povestea se nimerise  pe vremea în care proletariatul cerea pâine și dreptate... Azi, proletariatul a dispărut ireversibil, însă avem pâine pe toate drumurile. O bucățică numai este românească, restul provine din Turcia... Cât despre dreptate, „Supuși la ordine. Să trăiți !”...

 

Marian Nazat (www.mariannazat.ro)

 

(1 )În foaia de transfer a penitenciarului Braşov, din 1936, Nicolae Ceauşescu este descris astfel: „statura 1m, nasul mic, gura mijlocie, bărbie ovală, faţă ovală, părul blond, atitudine corporală, mijlocie.” (Gândul din 26 ianuarie 2011).
(2) Conform unei chitanțe emise de penitenciarul Brașov, efectele deținutului Nicolae Ceaușescu la mutarea sa la Doftana constau în „Zeghe, Nădragi, Cămăşi, Ismene, Opinci, Bonetă şi Fiare de picioare - 1 pereche.”
Tot de atunci datează şi un raport al gardienilor Mihai Gheorghe, P. Vasile şi Militaru Ilie în care  i se aduc la cunoștință condamnatului închisorii următoarele fapte: „În dimineaţa zilei de 20 februarie 1937, pe la orele 8, deţinutul Ceauşescu Nicolae a început să strige cuvinte insultătoare la adresa Dvstră şi pe noi făcându-ne călăi şi bătăuşi spunând că nu ştim ce facem. Iar deţinutul Balog Ion, trecând prin faţa celulei lui şi spunând să nu mai stea la fereastră a început să provoace toată secţia şi să mă insulte cu cuvinte murdare că sunt călău şi nu ştiu ce fac, dând şi co bucată de geam în cap. Vă rog să binevoiţi a lua măsuri şi ai pedepsi fiind cei mai instigatori din secţie. Supuşi la ordine. Să trăiţi.” (Gândul din 26 ianuarie 2011).
(3) Într-un raport al Siguranței din august 1950 se menționa că „În timp ce a fost Deputat, a venit foarte rar în judeţ şi nu a realizat nimic remarcabil. Tatăl său, Andruţa Ceauşescu, a fost primar şi scos ulterior fiind nepregătit politiceşte şi fiind beţiv. Este slab orator şi organizator." (Gândul din 26 ianuarie 2011).