În toamna anului 1984, cadavrul preotului catolic Jerzy Popiełuszko era găsit pe cursul râului Vistula, într-un lac de acumulare. La scurt timp, s-a stabilit că sărmanul capelan, un disident militant pentru cauza libertății și a sindicatului liber Solidaritatea, fusese asasinat de trei lucrători ai Securității poloneze. Criminalii l-ar fi răpit la 19 octombrie, l-au torturat, i-au legat pietroaie de picioare și l-au înecat. Era perioada în care clericul critica din amvonul bisericii instituirea legii marțiale și încălcarea grosolană a drepturilor omului în țara trezită la viață de vocea lui Lech Wałęsa.
Povestea a fost preluată rapid de cercurile anticomuniste și postul de radio Europa Liberă a depănat-o seară de seară. Era nevoie ca lumea din interiorul și din afara lagărului socialist să afle despre atrocitățile regimurilor roșii. Ascultătorii s-au emoționat teribil, tulburarea de atunci pregătind mișcările de emancipare politică de la sfârșitul anilor `80.
Autorii omuciderii au primit pedepse grele, comutate apoi în unele mai blânde. Abia prin 2004 s-au desecretizat niște documente și opinia publică a luat cunoștință că în spatele oribilei omucideri s-ar fi găsit ministrul de interne Mirosław Milewski, bănuit a fi sluga KGB-ului. După alți ani, Papa Benedict al XVI-lea a semnat decretul de beatificare a simbolului luptei contra hidrei comuniste, iar calendarul romano-catolic i-a dedicat o zi fericitului – 19 octombrie.
În perioada din urmă, voalul minciunii se va destrăma și așa ne vom fi dumirit că știrea respectivă fusese pe jumătate adevărată. O diversiune concepută să arate fața hidoasă a dictaturilor din Est, supuse atunci unei presiuni nemaipomenite din partea Occidentului. Căci omuciderea ar fi fost de fapt o crimă de drept comun, fără nicio legătură cu serviciile secrete !? Zvonuri, nimic sigur, însă cine mai e în stare să distingă între adevăr și neadevăr ?
Recent, în Anglia, în orășelul Salisbury, câțiva localnici au trecut nepăsători pe lângă o bancă din parc pe care se bălăngăneau două siluete. „Niște bețivi!” și-au zis ei și au pășit mai departe. La fața locului a sosit o ambulanță, și agențiile media din lume au înroșit rețelele de comunicare. Bărbatul se numea Serghei Skripal, 66 de ani, ex-colonel GRU, iar femeia, Iulia, 33 de ani, fiica primului. Spitalizați de urgență, analizele biochimice au relevat prezența în sângele amândurora a unei substanțe neuro- toxice foarte rare, ce le-ar fi pricinuit alunecarea în comă.
Ca și cum nu era de ajuns, oficialii britanici au anunțat și că unul dintre polițiștii veniți să le acorde ajutor este internat cu aceeași suspiciune de infectare, iar scenariile se vor împrăștia cu o repeziciune uimitoare pretutindeni. „O operațiune tipică a Kremlinului !” a izbucnit comunitatea internațională îngrozită de antecedentele mujicilor, iar ministrul Apărării de la Londra i-a ținut isonul: „Rusia își schimbă modul în care luptă și ridică nivelul de conflict. Rusia este sigură pe ea, Rusia este tot mai agresivă și trebuie să schimbăm felul în care tratăm cu ea, pentru că nu putea să ajungem în situația de a fi dominați de o altă națiune.”
Lucrurile nu se opresc aci, Albionul cere „explicații limpezi” și pregătește o listă de represalii, inclusiv lansarea de atacuri cibernetice împotriva Moscovei. În cele din urmă, beligeranții și-au înmuiat discursurile și totul s-a rezumat la expulzarea de către ambele părți a câte 23 de diplomați. Legea talionului adică, dinte pentru dinte și diplomat pentru diplomat...
Dar cine este Serghei Skripal ? Un personaj celebru în cercul strâmt și sulfuros al serviciilor de informații (cancerul perpetuu al omenirii), unul dintre miile de agenți prinși cu fofârlica (a se citi jocul la cel puțin două capete !). Muscalii l-au mirosit, nicio mare scofală, de vreme ce proscrisul a recunoscut că MI 6 l-a cadorisit cu 100 000 de dolari virați în contul unei bănci spaniole. În anul 2010, pravoslavnicii l-au iertat și l-au predat americanilor, împreună cu alți trei virusați, în schimbul a zece spioni ruși deținuți în SUA. Între timp, Skripal a cerut azil în Marea Britanie și aici se încheie biografia lui deloc romanțată, deși individul a rămas activ, el întâlnindu-se lunar cu ofițerul său de legătură britanic. Este important de știut că soția, fiul și fratele agentului - dublu au răposat (suspect ?) în ultimii doi ani.
Vasăzică, tipul a stat în arestul moscovit timp de șase ani până la momentul trocului, suficient ca să fie stors de informațiile interesante. Așa că asasinarea lui de către kaghebiști n-ar fi avut nicio noimă, moartea lui nu le-ar fi folosit la nimic. Dimpotrivă, i-ar fi expus aiurea oprobriului comunității mondiale, întrucât Rusia ar fi principalul suspect. Care ar fi fost profitul ei ? Zero ! Dimpotrivă, pierderile ar fi incalculabile.
De aceea, sunt precaut, am senzația că la mijloc este vorba de o altă manipulare ordinară, fake-news în graiul modern, de genul celei cu preotul Popiełuszko și nu numai. Putin a câștigat alt mandat, țaratul pe care îl conduce cu mână forte și-a redobândit vigoarea de altădată, așa încât ce altceva mai potrivit decât o astfel de intoxicare pusă la cale de către dușmanii săi tradiționali ?
Mai mult, am bănuiala că prin știrea respectivă s-a pregătit terenul invaziei americano-englezo-franceze în Siria. Păi, năvălirea yankeilor în Irak n-a avut ca pretext tot dezinformarea că Saddam ar deține arme chimice ? Asasinarea clericului polonez și gazele din Salisbury și Siria îmi par simple diversiuni pentru sanctificarea globalismului pritocit pe axa Washington-Londra-Paris.
Marian Nazat (www.mariannazat.ro)
