După o iarnă în care butoaiele cu varză şi borcanele cu murături au fost păzite de cetăţenii acestei patrii cu arma la picior (furci, topoare, ţevi de aspiratoare) până la ultima gogonea, iaca, veni primăvara. Şi dacă noi la ora actuală, bă, murătură, mai avem nevoie de ceva – democraţie avem căcălău, Măria Ta, gumă de mestecat berechet, startul pentru aur îl luarăm – atunci aveam nevoie de primăvară. Că crezurăm pe la jumătatea lui aprilie că am pierdut-o şi pe asta. Unii îl acuzară pe nea Nicu Văcăroiu, actualmente prim-ministru, că o dădu la export şi p’asta, pe primăvară, ca să mai astupe din găruile negre făcute de asteroizii din burta poporului. Veni, nene, veni, e caldă ca un cuib de Gigi Kent, ca un cuib de Fane Spoitoru finu lu’ Gică Boieru. Şi dacă n-am mierlit-o până acum, de-aci înainte nici nu mai avem prea multe şanse că, vorba lu’ tata, mâine-poimâine dă colţul ierbii şi avem hrană din belşug. „Dom’le, a venit? A venit! Păi şi atunci ce tot comentezi şi-i dai înainte cu floricele pe câmpii când vezi ce se întâmplă în Senat”. „Ce se întâmplă, nene, ce se întâmplă”. Au făcut ce au făcut ai noştri din popor şi i-au ridicat imunitatea lui Vadim. Ceea ce înseamnă că se anunţă o primăvară fierbinte-fierbinte. Şi ceea ce e mai prost, ni s-au terminat şi murăturile.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
