“Biblia pierdută” e o carte care a luat multă lume prin surprindere. Cum, se poate așa ceva la noi? E adevărat? Poți să scrii pentru export?
De fapt, treaba e mult mai simplă. Esta ca în poezia lui Arghezi, „Cuiul”. <<Zice unul: “- Dragul meu, /Asa cui faceam si eu, /Poate chiar mai dichisit, / Însa, vezi, nu m-am gîndit.”>>
Dacă drumul pe care pornește Igor Bergler va duce departe, este posibil să asistăm la un fenomen de masă. Dacă Dan Brown a avut „clone”, de ce, păstrând scara, nu va avea și autorul nostru?
Până una-alta urăm bun venit autorului în industria cărții și CHIAR sperăm că vom mai auzi de el. Altfel, va fi păcat...
Care au fost circumstanțele în care ați decis să scrieți această carte? Care, culmea, nu este un volum de specialitate, dvs fiind regizor și publicitar de profesie, din câte înțeleg. Clar că nu o să vă îmbogățiți, chiar la tirajul ăsta. Ați pus vreun pariu cu cineva? Cu dvs înșivă.
E ca in povestea aia cu copilul de opt ani despre care lumea credea ca e mut pana cand, la o masa in familie, i-a cerut celui care statea langa el sa-I dea sarea. Toata lumea de la masa a innebunit de fericire. Mama l-a intrebat in extaz:”Tu vorbesti? De cand? Si pana acum de ce n-ai spus nimic?” Iar copilul a raspuns prompt:”nu mi s-a parut ca as avea ceva important de spus”. La mine a fost si n-a fost asa. Am tot acumulat in mutenia mea, dar spre deosebire de copilul din anecdota, nu ma pot limita la esential, asa ca acum dau afara tot. Scot flacari pana si pe urechi. Un prieten de-al meu spunea odata, referindu-se la un autor care scrie fluvii ca e cazul sa mai si bagi lemne in soba daca vrei sa faca ceva caldura. Eu am tot alimentat soba asta. Acum trebuie sa mai eliberam din tensiuni.
Cum ați ajuns la acest subiect? Ați spus că ați mers pe un schelet, pe niște tehnici naratologice. Dar ideile puse pe schelet?
Ideile sunt ale mele si ale altora. Multe dintre ele sunt prelucrate, slefuite, schimbate, cateodata in raspar.
Este o carte despre Dracula? Până la urmă Dracula e cel mai bun produs românesc de export...
E si despre Dracula, dar nu numai. Ba chiar as indrazni sa spun ca nu in special. E o carte intesata de povesti, de personaje interesante, de secrete si de mistere, ticsita cu informatii culturale care de care mai simpatice si mai surprinzatoare, dar fara sa fie o enciclopedie sau un dictionar. Nimic arid, sper. O carte despre istoria noastra, dar e, mai ales o carte despre omul de astazi, nevoit sa isi priveasca in fata propriul trecut. E un thriller si un factition si o comedie imensa.
V-ați documentat opt luni pentru carte, spuneți. Ce fapte surprinzătoare ați descoperit în acest timp?
O multime. Toate sunt in carte.
Ați cerut ajutorul vreunui istoric sau ați mers numai pe studiul individual?
Nu inainte de a o scrie. Am cerut la final parerea unui prieten, istoric celebru.
În timpul documentării, ați pus ceva “deoparte” pentru următoarea carte?
Din pacate, nu. A doua carte se refera la o cu totul alta perioada dintr-o cu totul alta parte a lumii.
De fapt, chiar, știu că este devreme, dar vă gândiți deja la o viitoare carte? Personajul dvs permite acest lucru?
Nu numai ca ma gandesc, dar cercetarea si structura sunt deja gata. La fel cum sunt si primele 60 de pagini. De altfel puteti citi un capitol din ea la finalul „Bibliei pierdute”. E o carte despre cel mai bine pastrat secret al lui Abraham Lincoln. Un prequel al celei de acum.
Care credeți că ar fi fost soarta cărți dacă nu ați fi lucrat în publicitate? Atunci când v-ați așezat la masa de scris ați gândit în paralel și strategia publicitară?
Nu cred in istorie contrafactuala. E asa pentru ca toate conditiile pentru a fi asa au fost intrunite. Nu m-am gandit deloc. Stiam ca voi face ceva, dar nu stiam ce.
De fapt, mi se pare mie, sau ați început promovarea cărții când nu aveați încă volumul finalizat?
Nu. Am inceput promovarea doar dupa ce s-a terminat corectura la Rao si cartea era gata de tipar.
V-ați creeat deja tabieturi de scriitor? De fapt care vă sunt obiceiurile? Porție zilnică? La miez de noapte?
Nu cred ca am tabieturi de soiul asta. Nu sunt superstitios de fel. Scriu cand imi vine sa scriu. „Biblia pierduta”am scris-o dintr-o suflare. M-am asezat la masa pe 3 octombrie si m-am ridicat cand a fost gata, patru luni mai tarziu. Cred ca am fost intr-un soi de transa.
Povestiți-ne despre viitorul european/mondial al cărții. Am înțeles că pregătiți o traducere în engleză...
Traducerea in engleza e gata. E semnata de exceptionala Jean Harris, cea care a tradus ultima carte a lui Norman Manea. Si altele. O doamna de o inteligenta cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Viitorul ei depinde de interesul unui agent sau al unei edituri straine.
Care sunt ultimele cifre legate de comenzi/precomenzi etc?
Precomenzile s-au inchis la 10.319, iar primul weekend de vanzare intr-un numar urias de librarii, retele Inmedio, hypermarketuri si siteuri a consemnat vanzarea a peste 3200 de exemplare.
Lansarea oficială? La Gaudeamus? Rog nu alegeți aceeași zi cu președintele...
Lansarea oficiala la Gaudeamus. Intentionam sa facem din ea o sarbatoare. In ceea ce-l priveste pe presedinte, trebuie sa vorbiti cu el. Lansarea noastra e deja programata.
