A fost o vreme, pe la mijlocul anilor 80, când formația Compact sufla în ceafă Iris-ului, iar solistul vocal Paul Ciuci ajungea să fie la fel de popular ca „meșterul” Cristi Minculescu. Cum Paul avea alt registru vocal, fiind chitarist și compozitor totodată, își făcea piesele „după chipul și asemănarea lui”, cum se spune, hotărât să nu cânte ca nimeni, să nu imite pe nimeni, ci să cânte așa cum simte.
Și într-adevăr, alături de chitaristul și compozitorul Constantin Cămărășan (un fel de John Lennon și Paul McCartney ai trupei), compune cele mai frumoase piese ale Compact-ului și trăiește perioada de glorie a trupei în formula de aur: Paul Ciuci, Costi Cămărășan, Teo Peter (ch. bass) și Leluț Vasilescu (tobe). Tot prin anii 80 (mai precis în 1983) au editat, poate cel mai frumos album rock scos de o trupă românească, excepționalul disc vinil „Fata din vis” (gurile rele spun că se simte o puternică influență Dire Straits)
Și tot în acea vreme, trupa Compact putea ține singură un concert la Sala Palatului sau chiar la „Polivalenta” din București, cu un Paul Ciuci în mare formă, dinamic, ghiduș pe scenă, plăcut de un batalion de fete și cu pofta de-a cânta o noapte întreagă, dacă ar fi fost cazul. Vara, însă, de multe ori ajungea să fie cazul, deoarece băieții cântau pe tot sezonul estival la restaurantele din Costinești (mai ales la Restaurantul Tineretului).
Paul Ciuci s-a născut la 12 iulie 1956, în orașul Câmpia Turzii, iar vocea o moștenește de la mama sa care cânta la cor.Tot mama îi cumpără prima chitară, pe când avea 9-10 ani, o chitară de 300 de lei (bani buni pe vremea aia). Învață să cânte singur, după manualul Mariei Boeru, și să reușească primele solo-uri făcute după marii chitariști ai lumii. Bășicile făcute la degete și apoi buricele întărite îl ajută chiar și la școală când, după câte o boacănă făcută, luând-o cu linia la palmă, întindea mâna stângă ținând, într-un fel, buricele degetelor în sus.
Prima piesă (ușurică) învățată a fost „Una bambolina che fa no, no, no”, de care s-a plictisit repede și a început să-și diversifice repertoriul. S-a atașat atât de tare de chitară, că toată ziua o avea lipită de el. Seara adormea cântând la ea, iar, dimineața, nu începea nimic fără să-i „mângâie” puțin corzile. Pe la 13-14 ani, alături de Leluț Vasilescu, înființează trupa „Telegraf”, începându-și cariera pe scena de la Clubul Muncitoresc al Casei de Cultură din Câmpia Turzii.
Câștigă mai multe concursuri și, în 1980, la un concurs la Mediaș, îl întâlnesc pe Costi Cămărășan și Teo Peter, alături de care încep marea aventură numită Compact. Au un enorm succes, câștigă o grămadă de bani, dar mirajul Occidentului începe să le dea târcoale, Leluț vrând să treacă Dunărea înot pe la Porțile de Fier, Ciuci alegând varianta mai puțin periculoasă (aparent!): să se însoare. Își urmează soția în America, după o vreme se "dezînsoară", pleacă din State și face echipă cu Mișu Cernea și Doru Clăpescu la Sfinx Experience, cântând prin discoteci în Olanda, Luxemburg și Belgia.
Experiența asta a durat până în 1996, când se întoarce la vechea dragoste Compact. Compune în continuare, însă Costi Cămărășan nu mai este în trupă iar Teo Peter moare într-un accident, în 2004. Sunt înlocuiţi cu alţi instrumentişti şi trupa merge înainte. Însă, anul trecut, poate din dorinţa unui “alt început”, cei doi prieteni din copilărie, Paul şi Leluţ, ultimii “compacţi” din trupa de început, se despart. Rămâne ca Ciuci să ducă singur mai departe spiritul “Compact”. Aşadar, ce va mai fi, vom mai vedea şi vom mai asculta.
Astăzi, însă, îndrăgitul vocalist, chitarist și compozitor împlinește 62 de ani. Să-i urăm multă fericire, ani frumoși, multă sănătate și să ne bucure și de acum încolo cu piesele sale minunate. La mulți ani, Paul Ciuci!
