Este unul dintre cei mai buni actori din tânăra generație, care s-a impus fără echivoc în cinematografia „noului val” de după 89, cinematografie care a încântat, a cucerit aplauze, nenumărate critici pozitive de specialitate și importante premii (de nevisat până atunci). Este actorul care face roluri „de ținut minte” în sălile de teatru, care joacă nestingherit, cu naturalețe în seriale de televiziune (fără ipocrizia celor care afirmă că telenovelele sunt un subprodus artistic), care participă cu franchețe la reclame, extrem de talentat și convingător în lungmetraje.
S-a născut la 29 iunie 1975, în București, și și-a petrecut copilăria „pe asfalt”, pe strada Nicolae Titulescu, acolo unde în acea vreme se dărâmau case și se construiau blocuri noi, spre bucuria copiilor care, în sfârșit, găseau un teren propice pentru joaca de-a hoții și vardiști sau de-a v-ați ascunselea. La școală, a fost un elev de mijloc din două motive: pentru că-i plăcea enorm să citească (devora biblioteci) și credea că este suficient să fie atent pentru a învăța lecția din clasă și pentru că, din clasa I până în clasa a VII-a, a făcut polo pe apă. Din păcate, a contactat o hepatită, s-a lăsat de polo, dar, în liceu, s-a apucat de baschet
Cu teatrul a avut prima experiență la 10 ani, asta după ce părinții îl luaseră la spectacole, încă de la 4-5 ani, și observase cum e cu luminile, cu decorul, cu ce se întâmplă în spatele scenei, etc., prinzând câteva idei despre ceea ce credea el că înseamnă „a face regie”. Astfel, cum în școala generală erau tot felul de serbări, se oferă voluntar să se ocupe de regia unei piese de teatru. A luat o bucată dintr-o carte foarte dragă lui „Recreația mare”, a lui Mircea Sântimbreanu, și-a „dramatizat-o”. Cu un robot în rolul principal. A fost un succes!
Îmbătat și motivat de reușita de atunci, în clasa a XII-a decide să dea la teatru la secția regie. Noroc cu o prietenă de familie, actriță la Odeon (Irina Mazanitis), care i-a spus că este cam tânăr pentru regie și că trebuie să încerce mai întâi actoria. Așa a ajuns să cunoască, din fericire, teatrul experimental „Podul”. S-a simțit ca peștele în apă! Dă examen la UNATC „I.L.Caragiale” și absolvă, în 1997, la clasa profesorului Alexandru Repan.
Debutează în facultate la un spectacol de Felix Alexa „Roberto Zucco”, însă urmează să fie cu adevărat cunoscut începând cu rolul lui Nicu în „Terminus Paradis”, dar și în cel al regizorului în „Cea mai fericită fată din lume”. Televiziunea își face și ea treaba, întipărindu-i imaginea în conștiința publicului larg grație emisiunii „În puii mei” sau datorită serialului „Umbre”.
La rându-le, reclamele agresive vin să pună cireașa pe tort, propulsând figura lui Șerban Pavlu pe toate canalele media și toate panourile publlicitare. Însă, mărturie a talentului său de necontestat stă Premiul Gopo, în 2013, pentru cel mai bun rol principal în filmul „Toată lumea din familia noastră”, în regia lui Radu Jude.
Astăzi, premiul cel mare al vieții, evenimentul major al momentului este faptul că împlinește 43 de ani. Să-i urăm toate cele bune, să se bucure alături de familie și de cei dragi, multă sănătate, fericire și roluri care să-i aducă premii din ce în ce mai importante. La mulți ani, Șerban Pavlu!
