Printre puținele stațiuni de șes de la noi, binecuvântate cu ape tămăduitoare, Buziașul a fost comparat cu vestitele Karlovy Vary și Baden-Baden, fiindcă puterea de vindecare a apelor minerale de aici este la fel ca a celorlalte stațiuni.
Pe un platou aproape ca-n palmă (numai înălțimea domoală de 128 m a dealului Silagiu irită puțin peisajul calm), orașul Buzias este amplasat la doar 30 km de Timișoara. De aceea căile de acces sunt foarte simple, putându-se ajunge cu mare ușurință de-a lungul întregului an.
Și dacă n-ar fi parcul uriaș din centru și izvoarele marcate prin ”îngrăditura” lor specială, nici n-ai zice că ești într-o stațiune. Mai mult, dacă am exclude și hotelurile, orașul ar fi aproape ca oricare altul aflat la rându-i într-o zonă de câmpie. Însă când intri în parc, deja ai senzația că poți fi în părculețele de la Govora, Slănic-Moldova sau Olănești.
Dar importante sunt apele. Localitatea este cunoscută din vremea romanilor, atât pentru că aici a fost castrul ”Ahibis”, cât și pentru faptul că, tot din acele timpuri, sunt cunoscute și izvoarele cu acid carbonic, care azi au un renume mondial.
Odată cu descoperirea proprietăților curative ale apelor din această zonă, importanța Buziașului a început să crească, localitatea devenind stațiune balneară. Dezvoltarea urbei a intrat într-o fază nouă după înființarea unei fabrici de acid carbonic și a unui centru de îmbuteliere a apei minerale.
Bine cotată pe plan intern și internațional, apa minerală de la Buziaș a fost laureată cu medalia de aur la expoziția de la Bratislava încă din anul 1908. Astfel, calitățile curative ale apei din Buziaș au ajuns să fie cunoscute și căutate, sporind popularitatea stațiunii. În anul 1811, profesorul Paul Kiteibel semnalează, în urma cercetărilor, valoarea terapeutică deosebită a apelor minerale.
Din anul 1911, Buziașul devine stațiune europeană, vizitată fiind la acea vreme de împăratul Austriei, Franz Josef. Proprietățile curative ale apei de aici sunt asemuite cu ale apelor minerale de la Karlovy Vary și Baden-Baden, cu atât mai mult cu cât chiar stilul arhitectural al colonadelor este identic cu stiul arhitectural al celebrelor stațiuni.
Are mai multe izvoare cu apă minerală – carbogazoasă, feruginoasă, bicarbonatată, calcică – unele și magneziene-sodice, altele clorurosodice, în proporții deosebite, ceea ce și explică gama așa de variată a indicațiilor terapeutice: afecțiuni ale aparatului cardiovascular, ca miocardite, leziuni valvulare, boli ale vaselor și tulburări de circulație de origine neuro-hormonală; apoi, hipoaciditate gastrică, colecistopatii cronice, pielite, calculoze renale, etc.
Odinioară loc de vacanță și de întâlniri al politicienilor și artiștilor renumiți, dar și al multor altora care au venit aici crezând în puterea tămăduitoare a apelor, orașul rămâne întipărit în mintea și sufletul oricui îi bea apele și-i calcă potecile.
