Întâmplarea s-a petrecut în urmă cu 70 de ani, atunci când și cel De Al Doilea Război Mondial se termina.
Undeva în Colorado, soții Olsen se dedaseră unui carnagiu în rândul păsăretului, dar spre stupoarea lor, una dintre înaripate s-a încăpățânat să facă altceva decât celelalte 50 de surate ajunse cu gâtul sub securea domnului Olsen.
"Au tăiat toți puii, numai unul era încă în viață, amușinând pe lângă mortăciuni, fără cap.
Peste noapte l-au lăsat într-o ladă de mere, dar a doua zi dimineață, stupoare, nenorocitul era încă în viață! N-aveam cum să nu cunosc poveste, face parte din istoria familiei noastre", a declarat strănepoata ucigașului de păsări Olsen.
Spirit întreprinzător, domnul Olsen a încărcat într-o căruță carcasele puilor tăiați și a plecat spre oraș, însoțit și de cocoșelul fără cap, care a primit și un nume, Mike. După ce a vândut puii, s-a retras la un local, unde paria, și câștiga, cu oricine ideii că ar avea un pui care trăiește fără cap.
Văzând minunea, mai mulți localnici i-au sugerat să facă un turneul național care să o popularizeze și care să-l umple de bani.
Încântat, mai ales de cea de-a doua idee, Olsen a plecat pe drumuri cu Mike, arătarea fără cap. Comparați cu lucruri la modă în anii aceea, naziști, sau cu cele care dăinuie prin istorie, vânduți diavolului, soții Olsen și-au creat renumele de a fi "Proprietarii puiului fără cap din Colorado".
Cum manca Mike? Evident, ii turnau mancarea direct in esofag cu ajutorul unei seringi, tot asa era si hidratat...
Dezastrul n-a putut privi nepăsător succesul familie Olsen și s-a abătut în viața lor peste numai doi ani, în 1947, când puiul a murit.
Cum a fost posibil ca un pui să supraviețuiască atât de mult decapitării?
Nimic mai simplu, afirmă dr. Tom Smulders, un expert în păsări de la Centrul de Comportament și Evoluție a Animalelor, de la Universitatea din Newcastle.
Pentru un om, despărțirea trupului de cap are efectele cunoscute, cel mai important dintre ele fiind pierderea totală a creierului. Ei bine, cică pentru un pui lucrurile stau cu totul diferit, pentru că în căpățâna unui pui se găsește o infimă parte a creierului, marea majoritate fiind localizată în partea din spate a craniului, în spatele ochilor.
Dr. Smulders consideră că Mike a supraviețuit pentru că securea nu a reușit să-l despartă decât de 20% din masa creierului său, restul de 80%, care controla ritmului cardiac, respirația, senzația de foame și digestia, rămânând neatins.
Niciuna din încercările de a recrea situația fără cap în care s-a găsit timp de 18 luni puiul Mike, inclusiv unii cercetători ai vremii, prin laboratoarele lor, nu a avut succes. În schimb, cu o bună marketizare, Festivalul Puiului Fără Cap, ce se desfășoară în localitate aduce beneficii importante comunității locale.
De asemenea, Mike a reprezentat șansa la bunăstare a familiei Olsen și a bbc.co.uk, care a reluat informația spre deliciul cititorilor săi...
