Într-o Japonie afectată de stagnare economică, declin demografic și frustrarea clasei de mijloc, partidul populist Sanseito câștigă teren cu un discurs radical: teamă față de străini, teorii conspiraționiste și promisiuni sociale generoase. Născut în timpul pandemiei, Sanseito profită de nemulțumirea generalizată și de rețelele sociale pentru a contesta hegemonia Partidului Liberal-Democrat. În pragul alegerilor senatoriale, formațiunea amenință să fractureze echilibrul politic nipon – mizând pe furie, frică și promisiunea „unei Japonii care aparține japonezilor”. Dacă va obține un scor bun la alegerile senatoriale de duminică, acest nou partid ar putea zgudui peisajul politic imuabil al Japoniei, scrie Le Figaro
Cocoțată pe o dubiță portocalie, în mijlocul traficului haotic dintr-un cartier pietonal din Tokyo, Saya, candidată la alegerile senatoriale de duminică din partea partidului Sanseito, încearcă să atragă atenția trecătorilor. Cu o zi înainte, vorbise despre pericolul pe care îl reprezintă străinii, reluând refrenul care i-a adus partidului său atât popularitate în rândul unora, cât și dezaprobare din partea altora. De data aceasta, abordează economia.
„Copiii nu mai au ce să mănânce. 15% dintre japonezi sunt săraci. Salariile scad de 40 de luni. Hai să ne unim, ne vom certa după aceea!”, strigă ea cu voce răgușită. La picioarele ei se adună un mic grup de oameni atenți, peste care plutesc invectivele schimbate între susținători („Tu spui adevărul!”) și opozanți („Să ne ridicăm împotriva rasismului!”). „Și tu, omule cu ochelari roz, te voi ajuta!”, promite Saya, adresându-se unui tânăr opozant care strigă din răsputeri. Tonul se încinge uneori între spectatori, dar este rapid calmat de un serviciu de ordine politicos, sub privirea calmă a polițiștilor.
A ajuns valul populist și în Japonia?
Născut în timpul pandemiei de Covid, Sanseito - partidul lui Saya - a devenit cunoscut pentru pozițiile sale antivaccin, care au făcut valuri. Într-un peisaj politic rigid, dominat de peste șaptezeci de ani de Partidul Liberal-Democrat (PLD), „cămașile portocalii” ale acestui partid păreau inițial excentricii inevitabili ai oricărei democrații moderne. Tiradele fondatorului său, Sohei Kamiya, și ale adepților lui sunt un adevărat amalgam de erezii și teorii conspiraționiste: controlul lumii de către evrei, justificarea acțiunilor Rusiei împotriva Ucrainei și, mai ales, teza conform căreia Japonia ar fi preluată de străini - fie turiști, fie imigranți.
Însă Sanseito a crescut folosindu-se cu mare abilitate de rețelele sociale, atrăgând alegători dezamăgiți de partidele tradiționale și construindu-și o organizație solidă. „Sunt remarcabil de bine organizați”, observă politologul Takao Toshikawa.
Frica de străini, imigranți și turiști
După treizeci de ani de stagnare economică, Sanseito are la dispoziție un rezervor bogat de frustrări. Tema imigrației a prins cel mai bine, aducându-i partidului rezultate remarcabile la fiecare scrutin din ultimul an.
„Existau temeri izolate față de anumite grupuri: kurzii din Saitama, brazilienii din Shizuoka, coreenii din Osaka, marinarii ruși din porturile din Hokkaido... Dar nu exista o ură sau o teroare generalizată față de străini”, explică politologul Michael Cucek, de la Universitatea Temple.
Această retorică prinde într-o populație care, de aproximativ zece ani, trăiește pentru prima dată în istoria sa un dublu șoc destabilizator: afluxul de imigranți și de turiști străini.
„La început, turiștii erau rari. Apoi au devenit numeroși. Și apoi au crescut prețurile. Iar trenurile au început să fie arhipline!”, se revoltă deputata Mizuho Umemura, venită să o susțină pe Saya.
„Nu vreau ca străinii să ne cumpere pământurile. Sunt ale noastre!”, explică o militantă care împarte pliante în mijlocul mulțimii.
„Un dinamism incredibil” al partidului
Societatea japoneză are totuși anticorpi împotriva acestei febre populiste. „Cel mai tare mă enervează ura lor față de știință”, spune cu amărăciune Izuho Wakabayashi. Student la prestigioasa Universitate din Tokyo, merge către cursuri ținând cu o mână o contrabasă și cu cealaltă un pliant pe care scrie: „Mă opun rasismului”. El este imun, dar clasa de mijloc, debusolată, nu mai știe în cine să aibă încredere după treizeci de ani de declin lent.
La fel ca Rumi Takenaka. În mulțimea de la miting, această mamă împinge un cărucior decorat cu un prosop portocaliu, în jurul căruia se joacă cei doi copii ai săi. Face parte din lunga cohortă a japonezilor dezamăgiți de politică.
„Îmi plac unele figuri din Partidul Liberal-Democrat (PLD), dar nu și prim-ministrul. Partidele de opoziție protestează, dar nu schimbă nimic. Sanseito e sincer. Și eficient: a fost de-ajuns să se plângă de privilegiile de care beneficiază străinii ca să se schimbe legea privind permisele de conducere”, se minunează ea.
Sanseito promite mamelor ca ea o alocație de 100.000 de yeni (aprox. 578 de euro) începând cu primul copil.
Până unde va merge Sanseito?
Partidul a reușit deja să tulbure sistemul politic, forțându-l să preia o parte dintre temele sale. Guvernul a creat rapid un fel de „turn de control” pentru a supraveghea mai atent și a raporta abaterile străinilor, cărora Sanseito le atribuie (fără dovezi) creșterea criminalității și o povară excesivă asupra sistemului social.
„Vorbim despre un partid care abia atinge 3,5% din voturi, dar dacă ne gândim la cei care îl urmăresc pe rețelele sociale, la cei care îl descoperă în campanie sau citind broșurile sale, vorbim despre foarte mulți oameni. Pot provoca daune serioase coeziunii acestei țări”, avertizează Romeo Marcantuoni, cercetător în științe politice la Universitatea Waseda.
Iar Takao Toshikawa atrage atenția: „Dacă guvernul convoacă alegeri anticipate anul acesta, Sanseito va da lovitura! Au un dinamism incredibil.”
Primul verdict – duminică.
