Pogorâte din înaltul munţilor, sărind vioi peste pietrele albe şi bulucindu-se vijelios la vale, izvoarele de la Slănic-Moldova sunt lacrimile de fericire ale sfinţilor atunci când, arar, coboară pe pământ pentru a da binecuvântare. Poate că acestea să fi fost „lacrimile” care au binecuvântat şi mâna, ochiul, sufletul şi mintea pictoriţei Alina Georgiana Teodorescu, hăruind-o la naştere cu talent divin, şi tot acestea cele care, oriunde ar fi azi în lume, o aduc înapoi, ca pe fiul de împărat, care, călcând în Valea Plângerii, lasă în urmă veşnicia tinereţii fără bătrâneţe, pentru o singură clipă petrecută în locul în care s-a născut.
Aşadar, artistul plastic Alina Georgiana Teodorescu s-a născut la Slănic-Moldova, fost Perlă a Moldovei fiind pentru ea, cea care a cutreierat jumătate din glob, singurul loc de pe pământ pe care îl numeşte „acasă”. Aici, în acest spaţiu ocrotit de Cel Sfânt şi-a petrecut copilăria, a învăţat de la tatăl său, pictor şi el, noţiunile fundamentale de pictură (compoziţie, tehnică, etc) şi s-a şcolit până în clasa a VIII-a.
La 14 ani pleacă din Slănic la Liceul de Artă „George Apostu” din Bacău, unde studiază cu sârg pictura monumentală. Vine apoi în Bucureşti şi studiază arhitectura de interior şi proiectare de mobilier la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, după facultate activând timp de opt ani în acest domeniu. Continuă să studieze şi face la Milano un curs de design de magazine, fapt care o ajută să-şi facă un portofoliu de proiecte foarte bune, aducându-i, în acelaşi timp, şi frumoase venituri materiale.
A făcut amenajări de magazine, a lucrat pe nişte proiecte de restaurante, dar a venit o bună zi când n-a mai vrut să facă asta, ci şi-a dorit să facă artă cu adevărat. A plecat la Londra şi-a început un curs la institutul de artă Sotheby’s, unde a învăţat tot ce înseamnă artă de la 1900 şi până azi, adică artă modernă, artă contemporană, artă conceptuală, istoria, filosofia curentelor în artă, dar şi partea de business.
După o vreme, mergând cu o colegă să viziteze o expoziţie, într-o pauză, îl cunoaşte chiar pe artistul care expunea, un artist indian destul de consacrat în India, pentru a petrece un timp în studioul lui alături de artişti de toate felurile. Cei de acolo au învăţat-o şi au sprijinit-o enorm, dându-i încărcătura emoţională, forţa şi curajul de a-şi expune pentru prima dată lucrările. Aşa s-a născut prima sa expoziţie la Beirut, prin 2013. De atunci, a expus în ţări ca Thailanda, China, Anglia, Brazilia, Liban, Germania, Israel, Grecia, etc,, iar, în 2016, în Românie, la Galeriile „Kube Musette”, din Bucureşti.
Experienţa ei din India a avut urmări fecunde, ducând-o spre organizarea şi închegarea proiectului In context, ţinut de câţiva ani la Slănic-Moldova. Pe scurt, un astfel de proiect constă în faptul de a aduce artişti internaţionali care să lucreze cu artiştii locali o perioadă de timp, asigurându-li-se de la cazare şi masă, până la lucrul cu materialele din zonă, urmând, ca la plecare, să lase o parte din lucrări aici.
În acest an, Alia a ales ca fosta centrală termică din Slănic (cu toate frumuseţile naturale din jur) să devină un spaţiu dedicat artei contemporane. Acest spaţiu creativ se numeşte In context, dar i se mai spune şi Centrala Artelor, Pe lângă această rezidenţă, au avut loc şi ateliere creative pentru copii. La ediţia din acest an, un oaspete de seamă a fost artistul decorator Dan Perjovschi, care şi-a lăsat bucuros amprenta creaţiei pe geamurile, furnirurile şi zidurile fostei centrale termice.
Totuşi, proiectul Alinei nu este numai unul cultural. Ea îşi propune ca iniţiativa sa să ajute la conservarea ecosistemelor încă virgine din ţară şi, prin invitarea artiştilor internaţionali, să arate lumii întregi frumuseţile naturale ale României. Şi asta pentru că, aşa cum spuneam, „lacrimile” sfinţilor o vor aduce mereu înapoi, din oricare Vale a Plângerii din lume, pentru a retrăi, iar şi iar, acel sentiment unic de a te şti „acasă”.
