Când ai făcut ultima oară ceva pentru prima dată? Eu aș putea spune că ultima seară de mai a fost acea primă dată, acea primă întâlnire de grad zero cu lumea mirosurilor. Mirosuri de tot felul, de pe toate continentele, care mi-au adus aminte de episoade din copilărie și din adolescență, care mi s-au părut că seamănă cu dulceața de trandafiri, sau cu marea, sau cu iarna, unele m-au bulversat, altele mi-au plăcut din prima și le-am pus pe piele imediat. S-au combinat în mintea mea parfumuri fel de fel, s-au pus capitole cap la cap pe #31 mai.
A fost pentru prima oară când am cunoscut olfactiv oameni, care s-au prezentat prin mirosurile pe care le păstrează mereu într-un colț de memorie. Atât am reținut despre ei, nu un nume, nu o profesie, ci mirosul care îi definește, mirosul aerului sărat și al valurilor mării, mirosul casei vechi de la țară, al grădinii pline de tot felul de flori, mirosul puilor de găină proaspăt ieșiți din ou, mirosul de pâine caldă scoasă din cuptor. Și toate astea în jurul unei mese pline de ceai masala cu lapte și biscuiți asortați, din India, aduse de Neela Vermeire, indianca educată la Londra, care trăiește la Paris și creează senzații cu miros de condimente, trandafiri, mandarine verzi, sau iasomie.
Într-o sală mare, cu o lumină cât să distingi siluete, nu și trăsături, plină de mirosuri și povești de seară, mai erau nouă mese ca a noastră, cu italieni, francezi, turci, nemți, pe post de maeștri de ceremonii, cum era Neela pentru noi. Unii i-au legat la ochi pe învățăcei și le-au pulverizat în față mirosuri, fără să vadă sticle sau ingrediente, alții i-au pus să-și folosească nasul și să creeze. Pe #31mai seara, am avut un singur simț, exploatat la maximum, olfactivul. Toți cei zece donatori ne-au purtat pe noi, cei 90 de receptori prezenți în Popa Nan, 82, prin amintiri și ficțiuni, ne-au întors pe toate părțile, ne-au sedus senzorial, ca la final să ieșim din această experiență mai vii decât am intrat. Ne-au îmbrăcat în parfumuri și ne-au făcut să simțim altfel, să privim altfel un miros, să avem răbdare să șe așeze bine pe piele, să-l analizăm în profunzime, să încercăm să--i descifrăm secretul.
Am făcut parte dintr-un festival de parfumuri, am fost #1din100, ne-am jucat cu emoțiile, le-am pus pe toate pe masă, fără ascunzișuri, fără minciuni, ca într-o basm numai cu bine, cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene și Zmei îmblânziți.
În același spațiu am împărțit emoțiile pe #31 mai cu Arturetto Landi (Art Profumi – cu care Alexandra a creat parfumuri), Neela Vermeire, Andy Tauer, Gerlad Ghislain (Histoires de Parfums), Olivier Durbano, Murat Katran și Mert Guzel (Nishane), Roberto Drago (Laboratorio Olfattivo), Frances Shoemack (Abel Odor), Lutz Herrmann (JF Schwarzlose Berlin), Leo Crabtree (toboșarul de la Prodigy - Beauford London)
Alexandra a ales să marcheze cei zece ani de când face ce îi place, de când se joacă cu emoțiile ei și a celor care vor să-i intre în lume, total atipic, fără reflectoare, marmură, strălucire, fără sute de oameni. A ales să fie altfel, exact cum e ea, ieșită din tipar, creând o comunitate de 100 de oameni deschiși, pe care nu îi sperie necunoscutul, cărora le place jocul, care să se exprimă prin olfactiv. Și a reușit să le îmbogățească viața cu o experiență de-o seară al cărei miros va dura mult timp în memoria fiecăruia.
Faptul că noi am trăit seara de #31mai la așa nivel senzorial îl datorăm ”întâmplării” că acum 15 ani, Alexandra Paven a intrat într-un boutique de parfumuri artizanale din Bologna, unde a stat trei zile și a mirosit încontinuu. A ieșit la aer proapăt și a știut pe loc că asta vrea să facă și ea, să caute mirosuri prin lume și să le aducă la București, pentru oamenii care apreciază această artă. Și asta face de #10ani, de când s-a născut Createur 5 d’Emotion.
La Alexandra vin zilnic clienți vechi, turiști străini, oameni care nu au folosit niciodată un parfum artizanal și mulți îi cer ceva deosebit, rafinat, elegant, pe care să nu-l mai fi simțit pe pielea nimănui, care să miroase a iasomie, sau a curat, sau a ploaie, să fie parfumul lor.
Fata cu parfumurile știe din start ce-o să-i vină bine fiecăruia când îi cere ceva, problema este să îl aducă și pe acel om în punctul în care să știe, să simtă și el ca ea.
“Ăsta e cu vanilie, coacăze, piele și miroase a bărbat bine din anii ’90. Sau, acesta, dacă ți-ar fi plăcut să fii Flower Power atunci când era mișcarea asta și ai vrea să aduci totul în prezent ca muzică și statement. Ăsta e opusul a ceva dulce, e ceva gourmand, franțuzesc, rafinat”, descrie Alexandra trei parfumuri în timp ce le împrăștie mirosurile pe brațele unui client.
Nu a venit nimeni la ea vreodată să îi ceară un parfum care să miroase a frică, dar ea l-a creat. E 72, singurul parfum imaginat de ea, cu 50% ingrediente naturale, care conține vanilie absolu – aurul parfumeriei artizanale.
Acum a ajuns la nivelul în care își permite ”cel mai mare moft din lume”, să producă parfum și să spere să îl vândă atât cât să-și recupereze banii investiți, ce este peste, e o bucurie, nu ăsta e scopul. Plus că Alexandrei nu ii place să numere, nici bani nici altceva și fiind altfel cu totul, nu e un clasic om de business.
Mirosul e un simț primar, poți plăcea sau nu pe cineva pe baza mirosului. Creierul înregistrează dacă există sau nu o armonie perfectă între cine ești, cum te îmbraci, ce vorbești, cum miroși. Și dacă nu există, atunci ai problema de a comunica. Dacă vrei să te duci la o întâlnire de business, vrei să-ți acoperi niște frici, te parfumezi într-un fel, sau dacă te plimbi prin parc cu iubitul, vezi un film, te parfumezi altfel.
Alexandra își desfășoară emoțiile, încă de la început, într-un magazin de 25 de metri pătrați, cu o identitate oflactivă. Și-ar dori un spațiu mai mare, dar cu aceeași parte de expunere. „Plăcerea era ca primul contact să fie cu o cameră de beton, cu cea mai frumoasă masă de lemn pe mijloc, cea mai frumoasă lumină. Iar tu vii, nu vezi nimic decât beton și stai cu mine față-n față. E cel mai mare lux pe care-l pot oferi oricărui om, timpul meu. Și îmi spui toate visele tale, toate fantasmele tale, îți dau șase mirosuri, nu vezi nicio sticlă, miroși, în final alegi trei, le pun pe masă și îți spun povestea fiecăruia”. Cam ce au făcut cei 10 donatori cu noi, cei 90 de receptori.
Alexandra e un amalgam de povești și emoții. Si pe toate le împărtășește cu cei care vor să experimenteze încă din prima zi a celor zece ani scurși.
#1din100 #10VE #createur5demotion