Vă spuneam, în episodul precedent, că Bucureștiul interbelic era alintat ”micul Paris” de către străini pentru aerul lui șic, specific franțuzesc, dar și datorită arhitecturii care, de la Cuza până înainte de Gheorghiu Dej, s-a inspirat foarte mult din cea pariziană. Vă invităm, așadar, la o plimbare pe lângă cele mai ”franțuze” clădiri din capitală.
Să zicem că dați o raită prin Cișmigiu și părăsiți parcul prin nordul acestuia, înspre Piața Romană. Imediat pe stânga veți vedea superbul Palat Kretzulescu, clădire construită în 1902 de arhitectul Petre Antonescu, la comanda boieroaicei Elena Kretzulescu, în stilul arhitectural al Renașterii Franceze.
Dacă ieșiți în Calea Victoriei și-o apucați contrar fluxului de mașini, înspre nord, imediat după parcul Nicolae Iorga, pe stânga, vedeți Casa Vernescu, mândria Bucureștiului secolului XIX, construită în 1820 pentru marele vornic și vistiernic Filip Lenș. Numele de ”Vernescu” l-a căpătat însă după al doilea ei proprietar, politicianul Guță Vernescu.
Acum haideți să ne întoarcem înspre Dâmbovița, preț de 15-20 de minute de mers pe jos pe astăzi zgomotoasa Cale a Victoriei, ca să admirăm în toată splendoarea lui Palatul CEC. Realizat la fine de secol XIX după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, în același stil eclectic specific franțuzesc, cu o fațadă spectaculoasă, formată dintr-o pereche impunătoare de coloane în sitl compozit, palatul este și astăzi, după mulți, cea mai frumoasă clădire din tot Bucureștiul.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.
.jpg)
.png)
