Orice s-ar spune, o piesă clasică rămâne o piesă clasică! Parfumul nealterat în timp pare chiar a sporit odată cu trecerea vremii, cu generațiile de actori care o interpretează, cu viziunea regizorului.
Aseară, la Teatrul Național din Caracal, regizorul Victor Ioan Frunză a propus o abordare inedită, suprapunând peste inițiala punere în scenă elemente noi, moderne, care nu au făcut decât să dinamizeze, să vitalizeze și să dea un aer contemporan piesei jucate de zeci de ori în diverse abordări.
Deși tineri, actorii teatrului Metropolis, din București, s-au integrat perfect în atmosfera începutului de secol trecut, jucând însă dezinvolt, curajos și exuberant, ca în zilele noastre, creând astfel un tot unitar, o piesă omogenă, neîncadrată strict în timp și spațiu.
Astfel, calmul, liniștea și tihna, care trebuiau să fie permanent prezente și să-l urmărească continuu pe Spiridon Necșulescu (interpretat de Alin Florea), au contrastat minunat cu giumbușlucurile lui Andrei Huțuleac (în rolul lui Decebal, fiul cel mic al lui Spirache), cu costumația acestuia a la Angus Young, chitaristul de la AC/DC.
De asemenea, soacra lui Spirache (jucată excelent de actorul Sorin Miron) păstrează vechea atitudine, vechiul umor negru, cinic, vechea continuă cicăleală și nemulțumire din anii de debut ai piesei, peste care sunt suprapuse noi elemente-surpriză: saltul brusc, de leoaică, din fotoliu (ea, care până atunci mergea greu, sprijinindu-se în baston), ori dănțuirea din sufragerie încheiată cu făcutul roții, etc.
Una peste alta, spectatorii s-au bucurat de o comedie tonică, plină de veselie și antren, un spectacol pentru toate vârstele, unde s-a râs în hohote de la început și până la pășirea în afara sălii de spectacol. Tema piesei, visul universal de îmbogățire peste noapte, nu face decât să stimuleze fantezia și jocul actorilor, să pună în valoare incontestabilul talent al acestora, să transporte peste timp ambițiile și nevolniciile umane inflamate până la paroxism de prezența banilor, a colosalei averi dobândite peste noapte.
A fost o minunată seară de vineri, deconectantă, optimistă, senină (deși la terminarea spectacolului afară ploua cu găleata!), o seară apreciată de cei prezenți în sala de spectacol. Asta s-a văzut din plin în generozitatea cu care au risipit aplauzele, în ovațiile și chemările la bis ale actorilor.
La ieșire, o ploaie torențială, de vară, biciuia asfaltul. Grăbiți spre mașini, caracalenilor nu le-a mai ars de ”discuțiile de după”, neavând chef să se transforme în jucăuș Gene Kelly, cel care juca în ”Dansând în ploaie”.
Dar, cu siguranță, acasă, înainte ca Moș Ene să le presare pulbere de stele pe gene, vor rememora scene amuzante din piesă și vor dormi liniștiți cu un zâmbet larg pe buze. Și nimeni nu va ști că în urechi le va răsuna multă vreme nemuritorul vals cântat de o flașnetă hodorogită…Noapte bună, olteni!
