„A venit el cu capul în topor, nu am vrut să-l omor”
S-a întors în locul unde, la 15 ianuarie 1993, şi-a ucis soţia şi pe unul dintre copiii săi. Ȋn acea zi, femeia i-a spus că el are niște probleme și că ar fi bine să meargă să se caute, la Socola. „M-am supărat şi i-am zis că ori pleacă ea, ori eu. Am ales să plece ea şi am omorât-o. Am ucis-o cu o bărdiţă sau un topor, nu mai ţin minte ce era. I-am dat cu toporul, doar nu i-am dat cu puşca”, se apără Covali. „Decât să mă omoare ea, adică să mă interneze la Socola, mai degrabă am ucis-o eu.”
Înainte de a fi lovită, femeia apucase să ţipe, iar unul dintre băieţi, aflat în curte, a auzit strigătul mamei și a intrat repede în casă, să vadă ce se întâmplă. S-a întâlnit în uşă cu tatăl lui, care l-a lovit, cu acelaşi topor, în cap. Viorel Covali, băiatul ucis, avea doar 16 ani. „A venit el cu capul în topor, pentru că eu, de fapt, nu am vrut să-l omor”, explică Covali, adăugând, în circumstanţierea crimei sale: „Şi Dumnezeu şi-a omorât copilul. L-a trimis să fie ucis de oameni, de strămoşii noştri.”
Arestat imediat după comiterea dublului asasinat, el a fost supus unei expertize psihiatrice, iar specialiştii din Iaşi şi de la Bucureşti au stabilit că suferă de „psihoză paranoidă pe fond toxenic (consum excesiv de alcool)”. Declarat ca fiind lipsit de discermământ în momentul comiterii faptelor, Covali a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Socola din Iaşi.
„Iaca, am ucis patru găini!”
Aici, Covali a cunoscut-o pe Manuela Ştefan, o altă pacientă, iar în 1995 cei doi au început o relaţie amoroasă. Un an mai târziu, ei au fost transferaţi la Spitalul de Psihiatrie Grajduri, unitate în care sunt internaţi infractorii periculoşi ce suferă de boli psihice grave. Amorezii au primit o cameră la demisol, în care să locuiască împreună.
În ziua de 30 septembrie 2007, Manuela ar fi trebuit însă să se externeze. Cuprins de furie şi de spaima că va fi abandonat, Covali a luat un cuţit şi l-a înfipt de mai multe ori în ea. Femeia de 33 de ani a murit pe loc. Pe urmă, criminalul a intrat în camera de gardă a spitalului şi, fără niciun motiv, a înjunghiat-o, cu acelaşi cuţit, pe asistenta Elena Gheban (29 de ani), care a murit după câteva minute. Tânăra era studentă, în ultimul an, la Facultatea de Psihologie, şi avea un băieţel de 9 ani.
Din camera de gardă, Covali a mers la bucătărie şi a atacat o femeie ce lucra acolo, însă, deşi lovită, aceasta a reuşit să-i smulgă cuţitul din mână. Rămas fără armă, Covali a luat repede un pietroi şi s-a întors în încăpere, unde a lovit în cap o altă bucătăreasă, E.A.. Femeia a supravieţuit ca prin minune atacului.
Reexpertizat de psihiatri, de data aceasta Covali a fost declarat ca având discernământ şi, prin urmare, a ajuns în faţa instanţei, care l-a condamnat, în 1997, la închisoare pe viaţă.
„După ce m-au închis, m-a întrebat un colonel în puşcărie: «nea Toadere, ce ai făcut, bre?» «Iaca, am ucis patru găini!», am răspuns eu. Asta să nu mai daţi la ziar, că o să creadă lumea că sunt aşa mare criminal. În fond sunt, dar am avut motivaţie pentru ce am făcut”, povestea Covali, în 2007, pentru „Ziua de Iaşi”.
„Deţinutul a avut un comportament ireproşabil”
În mai 2010, Comisia de Liberări Condiţionate din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi a admis cererea lui Toader Covali de a fi pus în libertate şi a înaintat propunerea Judecătoriei Iaşi, căreia îi aparţinea decizia finală. La rându-i, Covali şi-a motivat cererea spunând că „e bolnav şi nu vrea să-şi petreacă bătrâneţea după gratii”.
Caracterizarea pe care Penitenciarul Iaşi i-a făcut-o lui Covali arăta că în cei 12 ani şi ceva, cât stătuse în spatele gratiilor, el a avut un comportament exemplar. „A manifestat seriozitate în relaţiile cu celelalte persoane private de libertate, evitând conflictele cu acestea, contribuind, prin întreaga sa atitudine, la menţinerea unui climat de linişte. A îndeplinit întocmai şi la timp dispoziţiile primite“, se arăta în caracterizare. Mai mult, „acesta nu a fost sancţionat disciplinar şi a fost recompensat de nouă ori cu suplimentarea dreptului de a primi şi cumpăra bunuri. A participat la activităţi cu caracter moral-religios, la un concurs de curăţenie. În cadrul activităţilor enumerate a manifestat interes, motiv pentru care a fost recompensat.”
„Deţinutul a avut un comportament ireproşabil în perioada detenţiei”, declara presei locale comisarul sef Marius Vulpe, directorul Penitenciarului Iaşi.
În replică, E.A., victima care a supravieţuit atacului lui Covali de la Spitalul Grajduri, mărturisea jurnaliştilor că e îngrozită de faptul că el va fi din nou liber şi că l-ar putea întâlni, întâmplător, pe stradă. „Îi dai drumul unui om când este folositor societăţii, dar la ce ar fi el util, dacă va fi pus în libertate? Este posibil să mă întâlnesc cu el pe stradă şi să zică: «Ia uite, se mai întâlnesc morţii cu viii!»”.
La 5 Mai 2010, magistraţii de la Judecătoria Iaşi au respins propunerea de liberare condiţionată „ca fiind nefondată”. Covali s-a resemnat o vreme, apoi a cerut din nou să fie lăsat să plece din penitenciar.
Iar la 9 aprilie 2015, Judecătoria Botoșani a admis „sesizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din cadrul Penitenciarului Botoșani. Dispune liberarea condiţionată a condamnatului Covali Toader, de sub puterea mandatului nr. 259/2007 al Tribunalului Iași. În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului; onorariu avocat oficiu Gafiţuc Anca (delegaţie nr. 974/21015) în sumă de 100 lei se va avansa Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiţiei. Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare conform art. 587 alin. 3 Cod procedură penală.” Niciun procuror n-a depus contestaţie.
Covali va fi reexpertizat psihiatric. Judecătorul, nu
Toader Covali s-a întors acasă. Așa cum criminalul se întoarce, de fiecare dată, la locul faptei. De curiozitate, de plăcere, din prostie sau pentru că Dumnezeu îl împinge de la spate într-acolo. Câteva zile a stat liniștit, bucurându-se de noua sa condiţie. Apoi, dracul i-a dezvelit de pe chip masca deţinutului cu un „comportament ireproşabil”.
Ȋn dimineaţa zilei de 11 iunie 2015, Covali a ieșit în curtea casei complet dezbrăcat, fiind văzut din stradă de trecători, dar și de elevii școlii generale aflate peste drum. Localnicii au chemat poliţia, iar când oamenii legii au ajuns la faţa locului, Covali a ieşit dezbrăcat în stradă și a început să-i ameninţe. După ce poliţiștii l-au anunţat că va fi amendat pentru comportamentul său, Covali a intrat în casă. Nu peste multă vreme însă, el a ieșit din nou în stradă, îmbrăcat de această dată într-o rochie de damă și având pe cap o glugă de geacă, cu şnurul legat sub bărbie. Susţinea că este femeie. Juca, cel mai probabil, rolul unui nebun sadea, crezând că astfel va fi scutit de plata amenzii. De această dată, poliţiștii chemaţi din nou de săteni au decis să îl ducă pe Covali la secţia de psihiatrie a Spitalului Rădăuţi. De acolo, el a fost transferat la Secţia de Psihiatrie Burdujeni a Spitalului Judeţean Suceava.
Acum, Toader Covali se află sub tratament și așteaptă să fie din nou expertizat psihiatric. Judecătorul care a decis punerea lui libertate, membrii Comisiei de propuneri pentru liberarea condiţionată din cadrul Penitenciarului Botoșani și procurorii care nu au contestat decizia eliberării nu vor fi expertizaţi niciodată. Deși greșeala comisă de ei este acum evidentă.
Toader Covali este un criminal în serie de tip dezorganizat. Nu a fost, este, pentru că pulsiunile ucigașe nu se ofilesc între zidurile închisorii. „Simptomatologia psihotică în cazurile de homicid necesită atenția îndeaproape a specialiștilor psihiatri pentru întreaga viață a criminalului. Sistemul penitenciar actual nu oferă catharsisul complementar ameliorării unei simptomatologii psihotice, atâta vreme cât frica este adjuvantul numărul 1 al existenței încarcerate”, atrage atenţia Alin Leș, psiholog, expert criminolog.
Ce resort al gândirii împinge un judecător, care are în faţă un dosar cu patru crime și două tentative de omor, dar și un diagnostic de „psihoză paranoidă” pus condamnatului, să decidă că acesta este liber să-și reia locul în societate? Că nu reprezintă un pericol pentru semenii săi? Sunt capabili judecătorii să aprecieze singuri, în cazuri de o asemenea gravitate? Au pregătirea și cunoștinţele necesare? „Penitenciarele (n.r. - trebuie) să apeleze pe viitor, în cazul eliberărilor persoanelor care au ucis, atât la intrare cât și la ieșire din penitenciar, la criminolog și/sau la psihologul criminolog! Nu la cel judiciar sau simplu, clinician, ci la cel criminolog. Nu la consilierul de probațiune care, să-mi fie cu iertare, are limitate competențele vis-a-vis de colegul din Spania, UK sau Franța, ci la criminolog și/sau la psihologul criminolog”, susţine Alin Leș.
Ȋn ce-l privește pe Covali, trebuie apreciată promptitudinea cu care comunitatea din juru-i a reacţionat la primele lui semne de decompensare. Faptul că psihoza lui nu a avut vreme să avanseze spre manifestări de o violenţă extremă este doar un noroc. Şi o lecţie, pentru toţi miloșii din sistemul juridic care cred că a fi criminal este un soi de răceală, ce trece prin izolarea suferindului pe perioada executării pedepsei.
