În Sèvres, o mică localitate aflată la periferia Parisului, se află o bucată de metal de dimensiunea unei palme. Le Grand K sau Big K, așa cum se numeşte aliajul de platină și iridiu, se află sub pământ, păzit cu străşnicie, relatează phys.org.
Este ținut sub trei cupole de sticlă și poate fi recuperat numai cu ajutorul a trei chei separate, fiecare deținută de persoane diferite.
Contrar aparențelor, manipularea și furtul nu reprezintă cea mai mare preocupare a celor care păzesc Big K. În schimb, custodii artefactului şi-au manifestat în ultimii ani îngrijorarea că aliajul nu va mai supravieţui reputației pe care o deține în ultimul secol - deoarece nu mai este exact o masă de un kilogram, fiind mai uşor cu câteva micrograme, cât un grăunte de nisip.
O asemenea pierdere ar putea părea neînsemnată, dar Big K este prototipul internațional al kilogramului. Cu alte cuvinte, este standardul de aur la care sunt raportate toate celelalte kilograme din lume.
Cea mai mică discrepanță în acuratețea lui Big K are impact asupra unor domenii precum medicina, electronica și ingineria, sectoare în care măsurătorile precise sunt primordiale. Dar un kilogram fluctuant are, de asemenea, efecte şi asupra altor fenomene - cum ar fi forța, energia și intensitatea luminoasă.
Din cauza efectelor la scară largă pe care le are Big K, oamenii de știință caută acum un standard mai fiabil și mai stabil pentru kilogramul care să nu se centreze pe o singură bucată de metal. Obiectivul lor este acela de a redefini kilogramul, utilizând un nou standard fizic până la sfârșitul anului 2018.
Când standardul de aur este instabil, așa cum s-a întâmplat cu Big K, este un "inconvenient uriaș". Pierderea în greutate nerecunoscută a lui Big K înseamnă că greutăţile surori - turnate după Big K și expediate în întreaga lume pentru calibrare - nu mai sunt identice cu standardul de aur. Copiile NIST, de exemplu, diferă de Big K cu aproximativ 45 micrograme, greutatea unei gene. Aceasta a provocat un dezastru în urmă cu câțiva ani, ducând la eliberarea certificatelor NIST pentru kilogramele sale, iar companiile producătoare de greutăți pe baza standardelor NIST au fost nevoite să producă altele noi.
Redefinirea kilogramului în conformitate cu constanta lui Planck va ajuta la evitarea acestor probleme. Cu toate acestea, fizicienii trebuie să obțină mai întâi o măsură suficient de bună a constantei lui Planck. Odată ce oamenii de știință atribuie o valoare fixă exactă constantei lui Planck, ei vor putea să dea o nouă definiție kilogramului.
În noiembrie anul acesta, membrii Conferinței Generale de Greutăţi şi Măsuri se vor întruni în Versailles, Franța, pentru a vota noua definiție a kilogramului, alături de cea a amperului, kelvinului și molului. Dacă sunt aprobate, valorile actualizate și fixe vor intra în vigoare începând cu 20 mai 2019, de Ziua Mondială a Metrologiei.
foto: theguardian.com
