Suplimentele cu vitamina D ar putea juca un rol în tratarea unor tipuri de cancer, dar rezultatele nu sunt încă foarte clare, conform unor studii realizate în SUA și Japonia și publicate în revista de specialitate JAMA.
Studiul SUNSHINE, de fază 2, a arătat că suplimentarea chimioterapiei standard cu doze ridicate de vitamina D ar putea încetini progresia bolii pentru pacienții cu cancer colorectal metastatic, scrie eurekalert.org.
”Ideea principală din acest studiu este că suplimentarea cu vitamina D ar putea juca un rol în tratamentul pacienților cu cancer colorectal metastatic netratat anterior. În această eră de costuri în creștere ale sănătății și de posibile medicamente foarte toxice, vitamina D reprezintă o posibilă variantă foarte importantă”, a spus dr. Kimmie Ng de la Institutul pentru Cancer Dana-Farber din Boston.
Studiul a recrutat 139 de pacienți (cu vârsta medie de 56 de ani în cazul bărbaților și 43 în cazul femeilor) cu cancer colorectal avansat sau metastatic la 11 centre din Statele Unite.
Toți pacienții au primit chimioterapia standard (mFOLFOX6 și bevacizumab) și fie vitamina D3 în doze ridicate (8.000 de unități pe zi pentru 14 zile, apoi 4.000 o zi după aceea), fie vitamina D3 în doză standard (400 de unități pe zi). Urmărirea medie a pacienților a fost de 22,9 luni.
Pacienții ce au luat vitamina D în doze ridicate au avut statistic o creștere nesemnificativă de două luni în supraviețuirea medie fără progresie (PFS), în comparație cu ceilalți care au luat vitamina D în doză standard (13 luni, 49 evenimente PFS, în comparație cu 11 luni, 62 evenimente PFS).
În analizele ajustate, șansele de progresie a bolii sau deces în timpul urmăririi au fost cu 36% mai mici în grupul cu doze ridicate.
Nu au existat diferențe semnificative între grupuri în punctele finale secundare ale ratei totale de răspuns al tumorii sau supraviețuirea totală. La linia de bază, nivelurile medii de plasmă au fost deficiente atât în grupul cu doză ridicată (16,1 ng/mL), cât și în grupul cu doză scăzută (18,7 ng/mL).
Pe parcursul studiului, pacienții care au luat vitamina D în doze mici nu au prezentat schimbări substanțiale în nivelurile lor de vitamina D, în timp ce grupul cu doze mari a ajuns rapid la rangul suficient de vitamina D și l-au menținut.
Unii pacienți ar putea avea nevoie de doze chiar mai mari de vitamină D
În analize de subgrup de explorare, beneficiul vitaminei D în doze ridicate a părut să fie mai mic în cazul pacienților obezi și celor cu tumorii mutante KRAS, sugerând că ”anumite subseturi de pacienți ar putea avea nevoie de doze chiar mai mari de vitamina D pentru activitatea antitumorală”, au scris cercetătorii în articolul lor.
Celălalt studiu, numit AMATERASU, a recrutat 417 pacienți (cu vârsta medie de 66 de ani, 66% bărbați) din Japonia cu cancer al tractului digestiv în stadiu I sau III (48% colorectal, 42% gastric și 10% esofagian), care au trecut prin chirurgie pentru înlăturarea completă a tumorii.
În timpul urmăririi medii de 3,5 ani și maxim de 7,6 ani, 20% dintre pacienții din grupul cu vitamina D și 26% din grupul cu placebo au avut o recidivă sau au murit.
În analizele neajustate, vitamina D nu a dus la o îmbunătățire semnificativă statistic în supraviețuirea de 5 ani fără recidivă sau în supraviețuirea totală.
Din cauză că pacienții din grupul cu vitamina D au fost mai în vârstă decât cei din grupul cu placebo, ratele de hazard au fost ajustate în funcție de vârstă.
În această analiză, hazardul cumulativ al recidivei sau decesului a fost semnificativ mai mic în grupul cu vitamina D, în comparație cu grupul cu placebo.
În plus, vitamina D a părut eficientă în subgrupul de pacienți cu niveluri de bază ale serului 25(OH)D între 20 și 40 ng/m, iar supraviețuirea la cinci ani fără recidivă a fost de 85% cu vitamina D, în comparație cu 71% cu placebo.
”Oricum, această descoperire ar trebui considerată de explorare și interpretată cu precauție în contextul descoperirilor nule pentru măsurile primare ale rezultatelor în populația totală, cât și a potențialului pentru eroarea de tip 1 din cauza comparațiilor multiple”, au avertizat dr. Mitsuyoshi Urashima de la Școala de Medicină a Universității Jikei din Tokyo și colegii săi în lucrarea lor.
”Am eșuat să concluzionez că suplimentarea cu vitamina D este capabilă să reducă recidiva sau decesul pacienților cu cancer de data asta, dar încă sunt încrezător că vitamina D este eficientă în anumite subgrupuri de pacienți. Acum, efectuăm alte două analize folosind mostre stocate de ser și mostre patologice obținute de la participanți. Unele rezultate sunt pozitive și foarte interesante”, a adăugat Urashima.
Niciunul dintre cele două studii nu a raportat o toxicitate crescută de la suplimentarea cu vitamina D, chiar dacă ambelor le-a lipsit capacitatea de a detecta evenimentele adverse.
Oricum, nivelurile mai ridicate de vitamina D au fost asociate cu o mortalitate substanțial mai scăzută și morbiditate printre pacienții spitalizați cu o gamă de boli nonneoplaziice, cât și cu cancer.
Astfel, descoperirile celor două studii ar putea reflecta efecte biologice relativ mari ale vitaminei D.
Sunt necesare studii suplimentare care să evalueze aceste descoperiri preliminarii, cu perioade de urmărire mai mari, pentru a obține estimări mai bune ale efectelor asupra supraviețurii, cât și măsurători biologice pentru a clarifica mecanismele de la bază au mai afirmat autorii cercetării.
