Dacă funcționalitatea amigdalei creierului este afectată, percepțiile iluzorii apar mai rapid și mai pronunțat. Acest lucru a fost descoperit de o echipă de cercetători condusă de Universitatea din Bonn, prin studierea a doi gemeni identici ale căror amigdale erau ambele deteriorate, scrie sciencedaily.com.
Experimente ulterioare cu voluntari au arătat că această structură cerebrală, cunoscută pentru rolul său eminent în procesarea fricii, furnizează o protecție eficientă împotriva tulburărilor de percepție.
Această perspectivă din cercetarea de bază ar putea de asemenea permite o înțelegere mai bună a bolilor mintale. Rezultatele au fost publicate online în Journal of Neuroscience.
”Iluzia mâinii de cauciuc” este o iluzie senzorială clasică bazată pe experimente publicate în 1998 de către Matthew Botvinick și Jonathan D. Cohen.
Subiectul își plasează ambele mâini pe o masă. Una dintre mâini este acoperită și o mână realistă de cauciuc este plasată lângă ea. Apoi mâna reală și cea de cauciuc sunt atinse ritmic cu o perie în același timp. După un anumit timp, vasta majoritate a subiecților are senzația că mâna artificială face parte din corpul propriu.
O echipă condusă de prof. dr. René Hurlemann de la Departamentul de Psihiatrie și Psihoterapie al Spitalului Universitar Bonn (UKB) a efectuat acest experiment pe gemeni identici, ambii suferind de sindromul Urbach-Wiethe. În această boală rară, amigdalele din ambii lobi temporali sunt defecte. ”Ca un rezultat, percepția corporală a gemenilor este predispusă la interferență”, a raportat Hurlemann, citat de sciencedialy.com.
Iluzia mâinii de cauciuc experimentat de către surorile gemene a fost foarte rapidă și foarte pronunțată. După un an, cercetătorii au repetat experimentul asupra lor – cu același rezultat. Prin urmare, oamenii de știință au suspectat faptul că amigdala joacă un rol important în protecția împotriva afecțiunilor de percepție corporală.
Cercetătorii au urmărit acest proces prin experimente ulterioare. Au repetat experimentul pe un grup de control format din 20 de femei sănătoase. Acesta a arătat că iluzia mâinii de cauciuc a apărut mult mai târziu la subiecții sănătoși decât la gemenele cu amigdalele afectate.
Mai mult decât atât, un chestionar standardizat a arătat că femeile cu amigdala intactă au avut o iluzie senzorială mult mai slabă decât cea a gemenelor. ”Până acum a existat o asociere foarte mică între amigdală și iluzia mâinii de cauciuc”, a raportat autoarea principală dr. Franny Spengler, ce a petrecut câțiva ani lucrând în echipa lui Hurlemann și apoi s-a mutat la Universitatea din Freiburg.
În pasul următor, echipa de cercetare de la Spitalul Universitar Bonn a folosit un scanner cerebral pentru a măsura volumul structural al amigdalei la 57 de subiecți (36 de femei și 21 de bărbați).
În plus, experimentul cu mâna de cauciuc a fost efectuat din nou și a fost măsurat timpul după care a apărut iluzia mâinii de cauciuc. Cu cât amigdala era mai mică, cu atât mai repede s-a instalat iluzia, a arătat rezultatul.
Oamenii de știință au administrat apoi nazal un spray cu oxitocină și unul cu placebo voluntarilor la două programări consecutive. ”Studiile arată că hormonul oxitocină inhibă activitatea amigdalei. O amigdală intactă reduce susceptibilitatea iluziei mâinii de cauciuc”, a spus prof. dr. Markus Heinrichs de la Departamentul de Psihologie al Universității din Freiburg, care a fost de asemenea implicat în studiu.
Oxitocina a amplificat iluzia mâinii de cauciuc: efectul a apărut mult mai rapid și a fost semnificativ mai puternic decât în cazul administrării unui placebo.
Pentru Hurlemann, rezultatele indică faptul că amigdala are o funcție protectoare împotriva percepției corporale perturbate.
”În literatura de specialitate, amigdala a fost adesea descrisă ca un sistem de alarmă ce generează răspunsuri de frică la stimuli externi de hazard. Ce este nou este faptul că această structură cerebrală are de asemenea un rol major în percepția corporală”, a explicat omul de știință de la UKB.
Această structură protectivă a apărut aparent devreme în cursul evoluției: ca vânători și culegători, amenințați de animale sălbatice și clanuri inamice, oamenii ar fi avut probabil puține șanse de supraviețuire dacă ar fi suferit de iluzii corporale în timpul pericolului.
Oamenii de știință se întreabă acum dacă amigdala ar putea juca de asemenea un rol în bolile asociate cu o schemă corporală perturbată. ”Ne aflăm la începutul unei importante piste științifice ce ar putea să fie de asemenea relevante la bolile mintale”, a spus Hurlemann.
CREDIT FOTO: Image by Raman Oza from Pixabay
